poem

copilul deşertului are în ochi

tot nisipul lumii

toate firele care ne leagă

tălpile şi gândurile solare

pe şiragul lui de rugăciuni

caii sunt zei de vânt

care nu îmnulţesc pâinea

ci o aruncă doar

peste creştetul lui aplecat

şi peste palmele arse de alt soare.

3 comments
0 likes
Prev post: Despre numeNext post: Premierea Pavel Dan

Related posts

Comments

  • Eddie

    10 iulie 2008 at 16:20
    Reply

    Ana, raman la parerea mea(de amator)ca poemele tale sunt foarte bune si foarte patrunzatoare. :D

  • rasmiles

    25 iulie 2008 at 22:07
    Reply

    şi eu râmân caldă, sunt caldă, ana-maria, ' peste palmele arse de alt soare' n-are cine ce muşca :) hihi, pup :p

  • dendorfer alexandra

    26 decembrie 2010 at 19:25
    Reply

    e poemul meu preferat -

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *