Mereu afară
Scaunul meu – negru mucegai – așteaptă gol
pe palier, în fața ușii tale, de-o săptămână
să ieși în rochia ta de dafin uscat
sau despuiată, cum vrei
Un set de păpuși rusești se desfac și râd,
un bătrân il lovește în genunchi c-o cârjă,
un câine urinează pe gresie
un adolescent își urăște familia
Scaunul meu – veteran de război – așteaptă moleșit, verde fosforescent
pe holul luminat
alt glonte din broasca ușii tale
sau măcar o cheie, cum vrei
Să știi că i-am zis să plece,
să te lase așa, nevrotică
măcar până îți termini cafeaua
dar nu!
el te vrea să îi atingi spătarul
cu sânii – dune de nisip –
sau să-l cuprinzi
cu brațele – coji de usturoi –
cum vrei
Short walk
dacă vara asta
ar avea culorile toamnei
bunicul nu și-ar mai zugrăvi șoprul
să arate ca ultimele ploi
sau
nu l-aș mai vedea
mirosind prafrumul ultimelor sărutări
imprimate ca un tatuaj
pe pielea zbârcită a unui pensionar
parcul e gol și se plimbă
–
cu picioarele umede
cu genunchii dansând vals
cu urechiile înfundate într-o doză de bere
–
peste podul pe sub care trec
fluvii, uragane, copilării
Rutină
Se mai întâmplă
ca uneori, dimineața
să mă trezesc cu sângerări
în răsăritul capului
acolo
pe unde a prins rădăcini
dar n-a apucat
să-nceapă furtuna
Plouă dintr-o dată a tumoare
peste umerii doctorilor
și-mi cad negi
de pe coapsele de tinichea
Se întâmplă des
ca uneori, dimineața
să-nceapă să ningă a doua oară
și cocoșul să-și ascundă penele
sub cioc
mereu uită să-mi calce
peste cicatricile din discuția
de ieri seară
Se mai întămplă des
să fiu prea treaz
dimineața
anatomie luni la ora 8
creierul mi-e mestecat de rozătoare
ce speră să-și împrospăteze respirația
plămânii m-i sufocă folosindu-și cozile
îmi rup inima cu ghearele lor mucegăite
se-ascund după rinichi și se bat cu pietre
mi se umflă corpul de la atâția deținuți
și mi se găurește pielea
încerc să o acopăr
cu bandă adezivă
hemoragie pulmonară
așa i-aș zice
sângerez și mă sufoc
în propriile intestine
Semintonuri
cât praf iese din chitară
în diminețile de luni
în care te trezești amorțită
pe plapuma de mușchi
din spatele casei
azi sunt prost
nu mă miră, e marți
și nu mi-am mai spălat cămașa de vineri
când ai pătat-o
c-un rânjet
și-un suspin de câine
de-atunci radioul cântă
cu-aceași voce
cu care-mi spui că pleci
întotdeauna cu un semiton mai sus
mâine am s-arunc
și cămașa, și radioul
și-am să te ascult
printre corzile chitarei
ce-mi taie degetele
și-mi împart inima
în game reci.
Gambling
Am lăsat ploaia să ne facă o poză
prin fereastra trenului
în timp ce jucam poker
aplecați spre o prăpastie
care ne despărțea
Te-ai schimbat în pijamele acum
și-ai sărit pe peron.
Eu orbesc privindu-te
cum te-ndepărtezi
prea-ncet
mă uit din nou
în cărți
și văd că îmi lipsește
zeca de inimă roșie
Reacție chimică
Apropie-te și hai să înghețăm sub cearceafuri
să îi ascultăm pe Floyd
să construim ziduri între sărutările noastre
reci ca-ntotdeauna.
Un nebun se plimbă prin camera noastră
întotdeauna pe diagonală
fără să-ncerce să ne scoată
din joc.
nebunul s-a oprit în centru
când sărutul era mai cald.
