Homo cyber
Nu ne-am mai atins
de la ultimul meu script
s-a enervat funcția void
când din plămâni am programat greșit
sângele spre inimă
codul nu mai rulează
și respirația virtuală e oprită temporar
omul cybernetic moare încet
trebuia să îl conectez la sursa de 220
dar am optat spre nucleul cuantic
deconectat de la pupilă
Agnostic
De doi ani nu mai vorbim
doi dușmani de moarte
împărțind aceeași cruce
Mă trezesc dimineața la șapte
Duminica îmi place să savurez
o cană de cafea arabica
aveam mai puține griji
când ieșeam din biserică
încărcat de povara propriei îndoieli
atunci erai un refugiu pe care
îl îmbrățișam răsuflând greoi
în drumul meu spre școală
spre casă și spre parc
te adunam din pietre
și din zăpadă
acum te zbați pe armăturile ventilatorului
Creaturi sinucigașe
Duminică jucăm tenis
dacă nu plouă
ne savurăm ceaiul cu cookies
el citește literatură rusă
cu aerul unui Hitler trădat
nu știu când s-a făcut luni
sau de ce am fost concediată
dar am lăsat gardul viu să crească
invadat de buruieni
colecția de dosare de hârtie
un insectar neprețuit
de creaturi sinucigașe
Vicii
De două ori pe săptămână
îmi schimb obiceiurile
un copil nehotărât
ce jucărie să aleagă
Alcoolul nu mai are efect
asupra celor găuriți de vicii
o țigară în plus nu se calculează
matematic
devine treaba studenților de la medicină
obsedați de boli incurabile
sau create în laborator
problema e mai nou securitatea
cea virtuală
celelalte au ieșit din uz
sistemele nucleare
se dovedesc ineficiente
cele sociale
cangrenate
imposibil de extirpat
Manga
nu ai renunțat niciodată
la rujul roșu și postura vulgară
de obicei pleci seara
fără să dai explicații
în fiecare dimineața bei cafeaua
în același local
citești cărți polițiste
și te îmbraci extravagant
atitudinea unei kõgõ răzvrătită
într-un kimono
de aroganță și seducție
Violent
Nu știu când s-a terminat
ultima ceartă
am așteptat fără să respir
ascunsă în camera bunicii
mâncarea se răcise
și ceaiul meu împrăștia
aburi cu aromă grețoasă
purtam balerini
și îmi plăcea să-mi cheltui
alocația pe cărți
pantalonii albiți de la atâta ace
îmi erau largi
învățasem șirul lui Fibonacci
în două zile
și mă vedeam olimpică la matematici speciale
Brichete
La zece ani am început
să colecționez cărți de colorat
pe care nu le-am deschis niciodată
și nici nu m-a tentat
fumatul părea mai incitant
când eram adolescent
voiam să călătoresc
mi-am depus demisia
pentru a-mi realiza visele
fugare fără sens
vânate și răscolite la sânge
