1. aștept supa de pui de acum șase ani de la masa în familie
obișnuiam să las ceva “să rămână și pentru data viitoare”
să fiu sigur că o să fie o dată viitorare
am impresia că acum s-au răcit toate
simt lingura ca pe un țurțure cocoțat pe streșină
văd cum aburii ies din gura ei
cum încearcă să îmi explice la telefon că ar trebui să iau o pauză
să mai mănânc și eu că am slăbit mult și asta nu e bine
cum încerc să-i explic că pentru mine
mesele sunt mai reci atunci când de partea cealaltă
nu se ceartă cineva
2. nu-mi dau seama dacă ești mai aproape
sau doar strigi mai tare
te temi că încălzirea globală o să ajungă și la noi
dar nu despre asta vrei să vorbim
îmi pui mână direct pe rinichi și nu slăbești strânsoarea
încă una și îmi spui că poate te mai dezamorțesc
oricum nu îți place mirosul de alcool
și jazzul de aici “sună ca naiba”
am uitat iar să sting lampa de pe noptieră
voiam doar să te rog să o faci tu dar te uitai la mine
nu mai putem opri luminile
suntem prinși aici între cearșafuri
ca doi șoimi ai patriei între două cântece
cui îi e frică să facă prima mișcare să ridice mâna.
să nu ne mai așteptăm la palme alea vin oricum
la fel ca o apocalipsă
se răsfață cu compania altor dezastre
3. acasă e doar un nume generic pentru „azi nu beau”
am lăsat papucii cu șireturile
legate de camera de cămin
ajung acolo, sper că mama o să-mi dea o altă pereche,
promit că nu-i mai murdăresc murdăresc
mănânc ceva ca să nu-și de-a seama că-s supărat
mă închid în cameră și hibernez până a doua zi
și toate cele
(mâine mă întorc oricum)
atât
jumătate de zi de șters praful cu mâneca ajunge
4. jucăria de pluș e singură
frica păstrează mirosul
și se îmbibă în cearșafuri
aceleași cu care te acopeream
unde e întrebi când te întorci
doar zâmbesc și răspund
fără putere în plămâni
când pleci
nu mai fac diferența între tv și suflet
bruiajele sunt aceleași
pureci pe toată suprafața
noutăți despre cine a murit și cine are să moară
deci la tv aflu mai multe despre mine
5. o bombă într-un canal uitat în Dresda
un avion prăbușit undeva în Ucraina
știrile rămân fără combustibil
tocmai de-asta nu mai sunt difuzate la tv
e ok să vezi cum cineva e zdrobit de lift
clădirile nu mai cad ca altă dată
oamenii nu mai mor decât singuri pe păturile din parc
sunt singur
ploaia țintește doar craterele
aștept să-mi apară sub ochi cearcăne
mă chinui să uit de somn
în rahatul ăsta de canal
6. în martie după reflex oamenii conservă stingerea unei monarhii
ca și cum ar fi un fenomen de cărți poștale
totuși dilema animalului politic e că fascinația nu există în actualitate
ce spunem e totdeanuna altceva inedit
pe copii nu-i mai convinge descopierirea copilăriei după doi ani la moscova
eroul din mansardă a cucerit înțelepciunea banilor, timpul, impietățile
radio românia ascultă
fascinația este un curator care desfigurează vestiarul
singurul paradis s-a pierdut
noul ion barbu a cucerit piticii cu scrisori
7. cel mai greu e să ceri lucruri simple
nu e vorba de rușine sau de muzica pe care o asculți
e vorba de tot ce ai adunat și ai lăsat
să se sfarme ca o bucată de pâine din casa veche
tot spui că ai să i-o dai lui sandy dar ai uitat că
a murit acum câțiva ani singură în șopru sub lemne
măcelărită de nesiguranța ta
ai avut alte probleme atunci
și ea ți le înghițea cu fiecare lătrat
nu mai bea urla fiecare os și tu țineai petul ăla
ca pe un caleidoscop credeai că poți vedea prin spumă
fericirea și te simți altfel când știi că altul moare înaintea ta
în timp ce dâra de alcool îți macină ultimele rămășițe de conștiință
iar capul ți se împarte între secure și lemnul crăpat de tata
pe care nu-l mai văd cărând ceva și se poate ca iarna asta
să rămânem fără foc dar lasă că mereu sunt alte metode
de încălzit chiar dacă nu mai sunt acasă de ceva vreme
îmi lipsesc excursiile de sâmbătă la ABC mix după înghețată
și salariul provizoriu banii strânși pentru chitară și certurile
aproape nimic nu mai e
fiecare moare în felul lui
câinii călcați de mașini sau în șopru după lemne
unde nu-i vede nici dracu’ iar după o săptămâna abia
îți dai seama că nu te mai întâmpină nimeni când vii de la școală
nimeni nu se bucură când zici că ai luat
zece la cine știe ce
8. nu mai știu cum să mă opresc
am încercat de toate: decapitări, spânzurat, bătut la ușă
ba chiar mi-am schimbat și hainele de pat
am intrat la tine și am închis ușa
să nu intre cumva vreun câine
dacă aș fi avut grija asta și înainte
poate ar fi schimbat ceva
te rog scuză-mă că nu am aruncat dopul de la sticla de neumarkt odată cu sicriul
ai zâmbit
știu că ai simțit că voiam să o fac
până la urmă
asta și înghețata ne lega
acum sunt doar câțiva metri
9. și s-a schimbat felul în care aprind țigările
la ABC nu mai e nimeni pentru că au interzis fumatul în locurile publice
ce nu înețeleg ei e că acolo, sub umbrela din spatele casei
unde cândva se dădea bere pe caiet până la refuz
și nu-ți mai auzeai gândurile de înjurăturile și blestemele măriei,
totul e personal
un băiețel lovește gardul de lemn cu mingea de fotbal semiunflată
mă aștept să iasă cineva să-l întrebe a cui e
mingea lovește iar și iar și iar
mă aștept să se agațe într-o sârmă
10. e tot acolo doar că puțin mai neidentificabil
locul în care eu și vlad ascultam ultimu’ nivel
doar pentru că ne plăcea de una alexandra
și încercam să facem un playlist
pentru când o s-o invităm la alimentară
poate că nu era tocmai ok să începem cu sabia lui zorro
pentru că nu aveam voie să vedem filmul
vlad se gândea serios să-și ia o chitară
și eu un set de tobe și cât de mișto ar fi
dacă am merge la un concert care să nu fie al nostru
11. toată presiunea asta coagulată
în doze mici de inflexibilitate socială azi la o bere
nu mai ascult blues pentru că ajung târziu acasă
așa că-l rog barman să schimbe în ceva
care să se potrivească cu mahmureala de dimineață
un șlagăr românesc
când aveam vreo doișpe ani
era mare lucru să ascult muzică
la boxele second hand cumpărate de tata
într-un moment de epifanie generalizată de o sticlă de neumarkt
și să stau întins pe covorul cu autostrăzi
într-unul din parcurile din camera mea
acolo unde nu latră câini
nu mă recunosc bătrâni
nu trebuie să învăț să mă dau cu rolele
nu trebuie să plec la ore fixe
