***
e o minciună
ca şi când într-un castel nu s-ar ţine chefuri
se varsă must din pahare pe şosetele
invitaţilor
camera e vopsită în rugină
se scurg picăturile de sudoare de la hăpăitul
fripturilor
ce de oameni o tornadă mă
ameţesc
înjur un domn împuţit
stă cu coatele lipite de friptură are
papion
se aruncă cu
acrobaţi
prietenii mei colegii mei părinţii mei varsă
epiderma palmelor a încărunţit
îmi
cade ţeasta pe parchet
văd curcubee pe pereţi de unde aţi avut bani de
cur-cu-be-e
se cheamă poliţia la masă
vinul e fierbinte
am rămas cu capul prins de parchet
cică vor să mă dea la licitaţie
orice dar nu corzile
vocale
m-am născut în salem
de ce şi cum şi în ce măsură
oamenii ăştia stau la masă în locul în care eu îmi arunc gunoaiele din corp
au orgii cu mine în cap
costumele lor nu miros a naftalină
când bate miezul nopţii mă
ridic de pe parchet
beau pahare de vin sug
sunt un copil
dezmembrat
aristocraţii pregătesc rugul
când rămâi fără chibrituri te duci şi cumperi
mă dizolv
la balul mascat ţinut de poe
îmi place dar mi-e frică
sparg ferestrele
pumnii îmi alunecă
o pereche două trei de braţe tari groase sfărâmate
m-ai prins
îmi dă să beau din el
o pereche două trei
dinţii se înfig
ce sinistru stau capetele pe gâturile oamenilor
***
în iarba în care
clocoteşte
seceta
războiul devine o
fugă
ca la magazinul de electrocasnice
când tata s-a combinat cu
vânzătoarea
deasupra lui
pumnii stau culcați
un stol de ciori îmbujorate
imaginea mamei cu capul
plecat
spintecă liniștea ca o
turbină
***
pe zăpadă cristalinii
călcaţi cu bocancii plini
în dedesubtul pădurilor cu
spânzuraţi
nicio umbră nu
stă
locului
pe o pătură murdară
ne ciocnim de
ligheanele umplute cu solzi
cum
s-ar pedepsi oamenii dincolo
sârma de rufe cu ochii
bulbucaţi care caută
picioarele mele ecvestre
când îmi rumegă paşii
se dizolvă în clorură toate
zgomotele
umbrelor
care ne astupă
ţestele
***
tatăl nostru în gând
se sting grămezile de praf de pe
rafturi
un pistol fără cartuşe
lângă unghiile ei
veşnic
încremenite
pe duşumea ca o linie perfect
perpendiculară
se răscoleşte între scânduri
albă şi
plăpândă cum
i-ar putea spune
adevărul
se strică telecomanda arde
gazul
când noaptea rage în
timpane o
pătură caldă înveleşte
palpitaţiile
cu toată puterea a
strigat-o
în umbră când
respiraţia îi cade
albă şi plăpândă
dinţii i se învelesc
păşeşte clar
cu palmele
strânse
murmurând ca
în noaptea nunţii cu geamul larg
deschis
tatăl nostru în gând
când i-au pus
copci
nu şi-a amintit
înghiţea în sec
ca o
lupoaică
albă şi
plăpândă
***
în călcâie
oraşul e o cireadă de vite mulse
cu cerul care curge prin fântâni
deasupra o arteră pompând
fluxul de dioxid de carbon cum îţi inundă
plămânii
te năpusteşti asupra cârdului de copii
urli ca un lup eutanasiat
cu ochii care îţi curg plini
eşti un transplant surdo-mut de
bătăi pe minut
dă reload la muşchiul ăla de gumă
palmele moi apasă pe rană
te astupi sărutându-ţi prada
m-am înţepenit
mă urmăreşte noaptea
un prunc în murdărie
strigă-mi că sunt bastardă
mugetele părinţilor
astupă
ca palma unui copil în bulbii unei
furnici
***
urgent
umflându-se pielea e ca un vals
vienez
puricii de pe televizor
erup l-am înfăşurat în
celofan
eu când mă fac mare am să mă duc în ierusalim
să pocnească
amigdalele
de ce umplu parchetul
îmi decorez asfinţitul
cei de la ikea fac reducere când cumperi mai multe obiecte de
decorat
creierele s-au întărit
mi-e lene să
plutesc
visele dulci au fost
o parodie
mă scald într-un cimitir vesel
cu
brâncuşi porumbescu tonitza
pe
o lună unsuroasă care te vede cum
îţi pătezi pijamaua cu el ei ele
toţi judecă în pielea goală
mă mândresc ca fiind
valpurgică
îmi schelălăie oasele
adormiţii din pădure îşi cască pupilele
în dimineţi soarele a fiert
gura se strâmbă creşte
puroiul în
grădină
vrei să mori ca în faulkner
plângi ca un animal tranchilizat
pe balcon
fetele fac plajă în piei de bărbaţi
calc pe parchetul ud
e linişte
savurez
perfuzia se scurge în bolnav ca o bombă
cu
ceas
elveţian
***
când pe caniculă se botează
muştele
serbez onomastica
cu un fluviu plutind pe jumătate
ca în the shining
cum să nu îţi placă
plajele cu castani care se
decojesc
când o lacrimă se dezechilibrează
obrazul egal acid
sulfuric în
nopţile când mi-am spart
tâmplele galbene
la apus nu te iubeam
decât când ţi-ai întors obrazul
îţi curge puroiul
atât de proaspăt de culoarea corai
ca şi când în regele midas s-ar fi aprins
bucăţile de constelaţii
şi toate buchetele de plozi din oraş ar fi crescut
invers
***
era atât de frig
că fluturii intrau în crengi
să își lipească burțile de
scoarță
aveam pe mine un palton descheiat
stăteam în umbră
cu picioarele grele
îmi era frică să nu fac cistită
dacă
pe călcâiul drept
sub ciorapul de bumbac cască o
cicatrice de la
pantofii de lac de săptămâna
trecută
pipăi ganglionii
foarte puternici stau drepți
clocotesc pe dinăuntru
capilarele plesnesc la asfințit când
bătrânelul din unirii îți dă niște zambile
stacojii
tu îl refuzi un
stol de ciori flămânde care își
culeg aripile de prin
curți
peste două zile vor veni
temperaturile cu minus
ciorile îți vor mânca din talpă
urmele
merg cu capul gol prin
operei se ascut
pașii copiilor cu urechi
strâmbe
mama a fiert ceai
mierea curge prin laringele
fierbinte
vin ploile
grindina își face scorbură la mine în
coloană
aburii trosnesc sub
bocancii cu platformă
în bucătărie urletele
copilului se amestecă cu
pâinea
virgină și catifelată
cum îți spuneau mătușile din partea tatălui
să muști din buzele
mamei pe
întuneric
cu lumina rezemându-se în
cârje de
perete
și
în tot timpul ăsta
corneea se contractă
marginile chiuvetei se
umflă
un coridor de berze bătrâne
am aterizat alaltăieri
sub roțile trotinetelor am aruncat
cornetele de înghețată de căpșuni
ale
copiilor cu obrajii umflați
de plâns
tații lor cu gâturi lungi
când tund iarba uscată a
vecinei cu capot roz
ciclam
am expirat
norul radioactiv de la cernobîl deasupra
icterului străbunicului
nu îți știam culoarea pielii și
mirosul palmelor
decât
în fața stării civile
cu tata de braț
lângă un tonomat de cafea arăbească
mi-a îndesat mâinile în buzunarele pantalonilor lui și
a
plecat
