Căsuța de sticlă
Pe acoperișul fabricii de pălării
stelele au luat gustul nisipului
eu nu credeam în ultimul sărut
uite –
în căsuța asta de sticlă
am să păstrez chipul tău
ne-am mai întâlnit de atunci
mi-a spus că se va demola clădirea
și căsuța noastră de sticlă
promite-mi că –
ce gest naiv
nici el nu crede
în ultimul sărut
Jazz urban
în sala de spectacol
asistăm la un univers sonor
doamna Turcu și-a scos ochelarii
atunci când își suflecă mânecile halatului,
observăm tatuajul cu inimă,
pe care scrie John
Andrei nu mai văzuse niciodată licurici
o chitară plutea printre reflexiile de brad
și toate bărcile au fost pictate în albastru
luna s-a născut între fire de grâu
pe deal, un călugăr cântă la bucium
dormim în podul mânăstirii,
acolo nu există strigoi
e liniște acum
ne-am strâns la azăvadă
un soare roșu perfect
răsare din parcarea de lângă lac
spuneai că apusul nu dispare,
și vine noaptea peste el
poate că așa suntem și noi
ne acoperim cu un strat de noapte
și o silim să ne cânte jazz
Alive
imaginează-ți o ploaie de vară
privită de la umbra unui copac
mintea îți desenează cercuri
autobuze gonesc pe pod
îți întinzi mâna
simți picăturile fierbinți
în căști îți vorbește Ed Sheeran
tears remind you you’re alive
Bastonul
cu câteva minute înainte de culcare
lingurița de cafea cade fără sunet pe covor
atunci începi să-l simți
când deschizi dulapul
când îți schimbi hainele
când te speli pe dinți
când bei paharul cu apă
când stingi lumina
când se-așterne liniștea
îi vezi metalul
atârnând de ușă
când te privește
bastonul
Uitare
de Florii,
bunicul a uitat să pună flori în chiuvetă
a uitat ce înseamnă calorifer
și uneori îmi încurcă numele
dar știe că eu sunt cea care pleacă
voi faceți intenționat
vreți să scăpați de mine
bunicul îmi strecoară bani în buzunar
-și eu mă bucuram când primeam-
bunicul mă va uita și pe mine într-o zi
atunci voi fi cea care se întoarce
Să bei ceai într-o zi de duminică
E miros de sfânt în aer
încă nu simt nevoia
să vorbesc cu clădirile
am văzut orbi care cântă
și-un soare în cafeaua ta
îmi miros mâinile
imediat după ce pleci
ne-am întâlnit la mijlocul unei stele
și fiecare colț era cărare spre-o altă zi
nu ți-am înțeles niciodată buzele
m-ai sărutat pe frunte
am privit cerul cum se deschide
și pământul cum înghite lumea
în timp
ce beam
ceai
