De șapte ori mai puțin
am visat că ai câștigat un concurs de frumusețe
în casa bunicilor mei
am visat că pluteam cu barca
în visul tău
am visat că am intrat, de dorul tău,
la mânăstire
am visat că-ți sculptam piese de mobilier
din rumeguș viu
am visat că-ți fotografiam reflexia
în geamuri de telecabină
am visat că te prezentasem
prietenilor mei, copii
am visat că înotam, cu gândul la tine,
noaptea în Dunăre.
Poem-pereche
Dacă-am fi fost
în aceeași vreme copii
grădinile tale suspendate cu viță de vie
s-ar fi rezemat de gardul bunicilor mei;
nici un demon nu s-ar mai cuibări pe sub bolți.
Buzele tale ar fi fost ocupate
mereu cu baloane din gumă,
iar bobul de strugure
și umărul tău rotund, dezgolit,
ar fi avut același gust.
Unisex
Însingurarea, abandonată
zăpezii,
sfârșitului greoi
de februarie,
blana albă, descuamată,
a unui câine mare, bătrân,
ce-mi roade, credincios, măruntaiele;
de-acum nu-l mai pot liniști
cu plânsetul sugarilor dragi
pe care, odinioară,
mi-i promisesem.
Pântecul meu plin de cheaguri,
acei hristoși acuți,
predați durerilor istovitoare
de cap.
Moarte albastră
Ca într-o vindecare spirituală
mi-a posedat inima
prin șase puternice bătăi succesive,
îngerul nopții,
după o baie fierbinte,
precum gâtul unei lebede negre,
tăiat cu foarfeci păgâne,
precum Scara Sfântului Ioan Necurat
în care-au ascuns
sanatoriul
satul
pădurea,
cu sclavi puternici și goi.
La capăt de drumuri bancnote albastre,
pentru orice tahicardie
atâtea inutile tincturi.
Mărțișor
e plin văzduhul serii de zeițe,
neprimăveri cu spor de vreme rea,
căci zeii sunt geloși pe copilițe
pitite-n bărci cât bobul de cafea;
e încă frig și-un mărțișor de lână
pe sânul tău cuminte fulguia.
