***
În interiorul lucrurilor
mișcările se încarcă doar la jumătate
creierul meu în țipetele cu lumini fosforescente
dintr-un club de noapte
interiorizat și el tot la jumătate.
mi-ai spus că trupul meu nu e destul de cald
așa că te-ai lipit de geamul din bucătărie
făceai dragoste cu razele
eu muream în zgomotul unor dimineți frumoase
încărcate doar la jumătate
se lustruiesc în disperare celelalte geamuri
dar și imaginea asta….
***
știu că îți plac glumele cu babuini
și florile de mac
respirația mea este un turn babel cu botoșei de casă
ce dansează în jurul tău
țiganii împart povești despre începutul lumii
cică iubirea e o temă veche
pe care o ciugulesc doar leii ce lasă resturile să curgă în gurile noastre
tu îi mai oprești întrebi de glume cu babuini râzi isteric în botoșei de casă
strada e o prelungire a gambelor tale pe care tai resturile ciugulite de lei
***
când să ajung în centrul lumii
se taie curentul
telecomunicațiile, cablurile, luminile unor locuri potrivite
aroganți etalăm iluziile
în fața unui public orb
aplauze mute se aud printre tic-tacurile tastaturilor
Să stai într-un punct fix
în fața unui oraș mișcător
ai nevoie de două picioare leneșe
de două picioare plictisite care nu mai calcă nimic
care acoperă tot pământul
***
haina cea mai trendy este cămașa albă strânsă la piept
care oprește mâinile să ajungă la tine
disperarea germinează asudată sub hainele trendy de carne, sânge, vene, oase
pulsațiile se aud la minut și mâinile paralizează treptat
în ritmul transpirației
caut un punct în care grași triumfători vor arunca hainele în mijlocul străzii
dezgroapă forme asimetrice
prin care curge un val de ciocolată cu mirosul marilor interdicții
fac un ghem din păcatele lumii
îl azvârl pe podiumul artei vestimentare obligăm toate formele mari să intre în forme mici
ne rugăm fanatic nepotrivirii
în cinstea ei cel mai erotic spectacol de forme ne aranjează mâinile.
bărbatului cu păr lung (împărțire nepotrivită a scării din bloc)
La intrarea în camera principală
primele scări
sunt sensibile la pașii tăi, următoarele au un grad de toleranță
mai ridicat
te-am văzut la ora în care părul tău se despărțea în bucle încărunțite
pe firele lor se vedeau săruturile tale corupte
ești tu, ceri milostiv o împărțire nepotrivită a scării.
schizofreniile (se pun compresii, e seara în care mă iubesc trubadurii)
dimineața, de obicei, mama dă sfaturi despre frumusețe
tăcută, cu împărțeala firească a gospodăriei
ce etalează istoria unui tată absent.
Discutăm despre dependența de cafea, despre ifose feministe
despre soldații vânjoși din fanteziile copilițelor de 15 ani
e altă dimineață și lângă frumusețea mamei
stă un prototip eșuat al ultimelor ei dureri
cybourg-ul copy-paste al calităților ei
imitația falsă a luptelor pentru care
s-au susținut atâtea doctorate
e seara în care mă iubesc trubadurii
Schizofrenii întrerupte (să-ți potrivești privirea sau
despre arta nepotrivirii)
Privirea înainte – ritm alert
se joacă prostia lumii
exiști o secundă în rest ești nemuritor nu te știe nimeni fetele sunt pete alb-negru
pe un fundal obosit credeai că te-ai născut dintr-o prințesă incașă
cu două capete din care plâng fecioarele
cu degetul pe oglindă traversez linia corpului întreruptă de nebuni înrădăcinați
care mă lovesc peste degete
traversez linia corpului pe oglindă
nebunii, nebunii ancorați în realitate, mă tot lovesc peste degete
Adâncimea unor lucruri mici (construcția zăpezii)
În dreapta sus, pe raftul din dormitorul unei fete triste,
se descompune frica în particule de gheață jucăușe
aud cum cad în frecvențele unui cataclism neprevăzut
fiecare drop e un bulgăre imens contruit de africani în căutarea dragostei
asurzesc treptat în functie de fiecare căzătură
ele sar și cad una peste alta se prostesc se joacă, prietene,
salt dupa salt cădere grea dureroasă
combinație dintre țipetele nașterii și erupția unui vulcan
raftul din dreapta sus din colțul dormitorului e o selvă africană de zăpadă.
(când ceva TREBUIE să fie acolo)
mă spăl pe dinți
din când în când, mai și zâmbesc stau în încăperi ce ard continuu
îmi cântăresc fertilitatea prin ceea ce se află între distanța dintre două respirații
gândesc la o mie și una de nopți pe un fundal ce-l strigă pe Adi Mutu
înjurături despre naționala româniei imagini pe care nu le ințeleg
nu înțeleg râsetele mute, isterice, trivial,
nu înțeleg râsul meu dimineața
când îmi cade pasta de dinți când camerele se aprind ca mici beculețe de crăciun
când înjurăturile despre naționala româniei trebuie să existe
când ceva trebuie să fie acolo
***
Erupții lente
în vene groase
dau în clocot
treci prin războaie mondiale primești un smarald de la un soldat
împușcat în secunda următoare
(când ești în cruciade și Dumnezeu e un fel de rocker chelios
cu geaca în franjuri te iei de cap îți atingi obrajii
până când rănile devin o baie încinsă)
***
(- băi, o să vină și zile din astea…)
Locul perfect în care se ascund furnicile seara
pământul mișcă cu modulații venoase îi auzi pulsul cum latră
perfecțiunea stă pe scaun alege punctele de suspensie șobolanii sar peste inele
de apă tu bei obsesiv din venele acestui pământ circulația lui e o zonă canceroasă
spre exterior transferă lumini
se sting se aprind
descoperă ascund
tensiunile sângeroase ale unor locuri perfecte.
