Poeme de Marian Oprea

***

cunoașterea-i putere doar la-nceput vor strălucitoare mărgele

vai de cei ce le duc în eroare de cei ce le păcălesc ca negura-n uitare călătoresc

par angelice sfioase delicate până vor să pună ordine-n toate

când crezi că-s împlinite vor noi teritorii dinainte gândite

fiul tău de opt ani trebuia al nostru în loc de femei are-n cap mașini de clasă

tu-n altă viață crezi că ți-ai câștigat pâinea cu fundu de aia ești atât de sexoasă

plouă ninge e frig e bine de-un timp se uită chiorâș pământu la mine mintea fuge se-ntreabă se-nvârte prin casă așteaptă sexu flămând să ne cheme la masă să ne-mprospăteze să se cunoască să poată-mplini

sihăstria-n mișcare vine o vreme pentru fiecare sexu-i dincolo de ce intuim

ei zic iubiți-vă da nu știu cum să-ți împlinești alesele fără să-ți pierzi muniția pe drum

 

***

multe erau de adăugat de șters

pe Ana Panescu am abordat-o din mers cuvinte devreme târziu

veșnicia e  un continuu orgasm cu chip auriu

mi-a dat adresa n-a răspuns n-am insistat

trebuia

un”să mai întâlnesc un suflet pereche un îngeraș o bombă sexi ca ea

avea magnetism elocință îți lua ceva de pe suflet când gângurea și imaculata-i rochiță

o evocam când mă-ntorceam în mine de la grădiniță

din toate erele din toate părțile mă atrăgea

și femeilor le era foame de-mpreunarea cu ea

pentru că sunt cum sunt pentru că am fost cum am fost am fost surghiunit

am scris n-am iubit

***

sexu-i aducere aminte că ai trăit mai mult pentru cuvinte

atât de mult a așteptat răbdarea l-a încurajat

ne va conduce ortodox pe unde încă nu a(m) fost aproape toți aproape toate

tânjesc după el ca vorba după fapte ca luna după șoapte la predică învățămintesexu de multe ori o ia înainte(știe fără să știe) strategic (deschizător de) se oprește să fie ajuns din urmă sexu-i ca drumețiile pe munte labirint punte sexu tău de prin Parâng de mână poate nu-l mai strâng sexu iubitei iubitului e și al tău nimic în sine nu e rău

***

ca o ploaie de vară lumina se strecura între sâni

bruma, sora zăpezii fila trecători

bruscată de jandarmi pietrele se-ntorceau obosite de la muncă

secretele se dezbrăcau singure dedesubt pământu duduia de plăceri

fiecare poartă-n el o capodoperă ce-nvață să umble

a fost pomenit domnu Vighi își pregătea ziua pentru lecturi

***

a cui o fi seara asta-n care fiecare femeie poartă-n ea aroma unui copil scriu până fac pârtie până când cuvintele ajung mari înaintez pînă la lizieră păsările fac duș oglinda se concentrează convoiu de apă nimic de zis când pescuiești pe apele tangăi s-au unit fricile să se-ncurajeze

0 comments
0 likes
Prev post: Invitație la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara, ediția a 8-aNext post: Poeme de Mihaela Farcaș

Related posts

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *