[youtube https://www.youtube.com/watch?v=4W2zhqMR8HE&w=560&h=315]
Astăzi, 25 mai, ziua ei de naștere, ne-am fi bucurat să fim împreună, s-o aniversăm, dar, din nefericire, ea a ales, nu cu mult timp în urmă, la finele lui februarie, să renunțe… Să plece. Mult, mult prea devreme…
Ne-au rămas poeziile sale. Unele inedite, altele publicate în antologii sau pe diverse situri și bloguri literare. Poezii apreciate de toți cei care au cunoscut-o, poate nu foarte mulți, dar, în mod cert, în măsură să se exprime…
Prin fibra lor dramatică, cu accente premonitorii, prin forța lor expresivă, prin originalitatea, prin dramatismul lor și prin curajul plonjării în zonele obscure ale unei sensibilități vulnerate, fragile, ele, poeziile Marianei, sunt argumente forte ce vor pleda, de-acum înainte, pentru dreptul la timp.
Poeziile sale își așteaptă, desigur, cât mai curând, editarea, publicarea într-un volum. Un volum care s-o reprezinte, s-o ,,recupereze”, s-o integreze, de drept, în circuitul poeziei tinere de la noi și, în același timp, să ofere publicului avizat, iubitor de poezie, șansa de-a cunoaște, de-a descoperi o voce poetică autentică. Care, firește, ar fi avut încă – nu puțin, nu puține – de scris, de exprimat.
Prin tot ceea ce a scris mai valoros și ne-a rămas de la ea,
Poezia merge mai departe…
Eugen Bunaru
Am primit de la poetul Aleksandar Stoikovici câteva rânduri scrise cu mult har evocator și nu numai!… (E.B.):
Mi-ar fi plăcut să rememorez prima întânire cu Mariana la lansarea volumului ei de debut, la o lectură sau, de ce nu, pur și simplu pe o terasă cu prietenii. Oricum, dar nu în circumstanța aceasta. Când am cunoscut-o, în urmă cu aproximativ 6-7 ani, eram încă referent cultural al Cenaclului Pavel Dan. Erau, dacă-mi amintesc bine, chiar ultimele mele luni acolo. Aveam senzația că se schimbă o întreaga generațlie de poeți (cum s-a întâmplat de altfel de mai multe ori în istoria cenaclului), cei de vârsta mea fie plecaseră din oraș sau din țară, fie erau pe punctul de a pleca. Nu îmi era foarte clar care va fi direcția cenaclului și mai ales care vor fi noii autori care le vor lua locul. Atunci a apărut la una din întâlnirile săptămânale o fată timidă, cu o voce scăzută, ușor fâstăcită, bucuroasă și în același timp deranjată că trebuie să vorbească. Pe atunci nu știam nimic despre ea – aveam ulterior să aflu că scrie și, mai ales, că e avidă să citească tot ce se poate din poezia contemporană. Avea un entuziasm contagios și mi se părea că se grăbește să își ridice un fel de castele de nisip din versuri, castele în care să se poată ascunde de restul lumii. I-am împrumutat câteva volume din bibliotecă și am programat (împreună cu Eugen Bunaru) o lectură. Bănuiesc că și domnul Bunaru își amintește cât de impresionați am fost amândoi de primele texte pe care le-a citit în cenaclu. Dincolo de mici nesiguranțe, obișnuite oricărui început, poezia pe care o scria era altceva. Avea forță, o doză bună de patetism care vine de obicei după mulți ani de scris și, mai ales, avea o sinceritate care nu s-a schimbat niciodată de atunci. Îmi vine greu să vorbesc despre Mariana la trecut. Unele castele de nisip se năruie mult prea devreme și nedrept.
Altele reușesc să dăinuie în timp. Sper și îmi doresc ca acelea pe care le-a ridicat Mariana în poemele ei să fie din rândul celor din urmă. E în datoria noastră, a celor care am cunoscut-o sau am citit-o, să facem din ele un loc de întâlnire cu ea.
Condoleanțe familiei și prietenilor săi. Aleksandar
In Memoriam MARIANA GUNȚĂ
(25 mai 1994 –27 februarie 2020)
S-a născut la 25 mai 1994 în comuna Plenița, jud. Dolj. A absolvit Liceul Vlad Țepeș din Timișoara și a urmat Facultatea de Litere a U.V.T. A făcut parte din Cenaclul ,,Pavel Dan”, începând din clasa a XI-a de liceu. A publicat poezii în revistele: Forum studențesc, Orizont, Vatra și Arca. Este prezentă în Antologiile: Rocada de Cornel Airinei, 2012; Cuprins sau Un Fel de Imperiu – Antologie de Poezie a Cenaclului ,,Pavel Dan”, Editura Brumar, 2013 și 2014, la negru, Antologie a Tabărei de Creație a Tinerilor Scriitori de la Săvârșin, Editura Miriador, 2015 și Peisaj în devenire – O panoramă a poeziei din Banat, Editura Brumar, 2017.
Poeme de Mariana Gunță
***
viaţa nu este o ecuaţie
când o tragi de coadă nu face
un muuu prelung
de ajunge la stele
viaţa nu este o ecuaţie
când o îmbrăţişezi
nu simţi decât pielea uscată pe tine
şi niciun argument
kilograme de mahmureală răzbesc în cap
ca o grenadă într-o ţeavă
de scurgere
ecuaţia are un şir
de acuzative şi de nominative
mâncate la micul dejun
de te lingi pe degete
spațiu
aceste cuvinte sunt oarbe,
mă ascultă până ce se satură de viață.
am destulă putere să mă gândesc la tine,
să mă ascund după umeraș și să-ți aștept haina,
ca și cum aș fi vie.
am călcat peste mine ațâția ani,
ca un zombie murat,
fără să cred că am crescut.
nimeni nu m-ar putea auzi,
sunt atât de înfiptă în lavă
la fiecare întoarcere în mine.
este o dimineață urâtă care nu se termină,
viața mea e un acvariu cu viermi,
ca și în poezii,
totul se scurge aiurea din sânge.
nu-i nimic
încă respir locurile astea ,
în amintiri cerul pare atât de liniștit și de albastru
de parcă vrea să-i privesc norii
cum se plimbă.
azi am simțit iar vântul lent, de primăvară,
cum trece peste mormintele mele
și împrăștie petale de flori.
Petre este băiat mare acum, a știut să crească
și să fie fericit.
desigur că l-am închis într-o cameră de pe hol,
și el mă închisese mai devreme,
iar acum sunt două camere negre,
unde nu mai intră nimeni.
nopțile sunt la fel de uzuale,
operate pe viu și cusute cu muzică,
sub un tavan comod.
aici se storc multe stele de viață,
câteodată
vreau o cafea tare, după miezul nopții.
când toți plecaseră la muncă
și nu făceam decât să mă plimb prin cameră
de parcă
n-am dormit de zile
auzi-mă
armonia există se scurge colorată
și ațipită
pe pervazul de la balcon
încerc să nu calc
mi-e greu să dau cu mopul
mi-e dor de geamuri închise
înainte de culcare
tot înainte
îmi udam
șosetele neglijent
și-mi țineam picioarele pe calorifer
țineam toți oamenii în brațe
ca pe niște planete mici
din care dădeau fire de iarbă
Transformare
inima fără vene
îşi schimbă roşul.
adânc uscată,
se pune singură la presat,
la 7 metri sub pământ
de unde,
în întuneric şi în linişte,
absoarbe mineralele
întocmai
ca o rădăcină naivă.
25.04.2010
Cu Claudiu Komartin. A citit Mariana Gunță. Mai 2015/2016
Decembrie 2015
Lectură la Arad, 2016
Lectură la Pavel Dan, 21 oct. 2014
