„Când armele vorbesc, muzele tac” (”Inter arma silent musae”), spunea filosoful antic Marcus Tullius Cicero. Și totuși, astăzi, poate mai mult decât până acum, avem credința că vocile oamenilor de știință și cultură, ale scriitorilor, ale poeților, ale Poeziei, ale Artei în genere, dincolo de divergențele de opinii estetice sau politice, sau de orice altă natură, nu pot decât să consoneze cu vocile tuturor celorlalte entități – politice, sociale, juridice, ale societății civile din întreaga lume – unite într-un uriaș apel la încetarea urgentă a războiului, a vărsării de sânge nevinovat și la învingerea Rațiunii și a Păcii! Credem că Pacea, Frumosul, Credința, Poezia vor învinge! Trebuie să învingă!
Cu această speranță și credință, iată, dăm glas, în continuare, proiectului POEZIA MERGE MAI DEPARTE, proiect lansat de Cenaclul „Pavel Dan” al C.C.S.T. cu doi ani în urmă (într-un context de asemenea nefericit: al începutului de pandemie…).
Născută în 1995, în satul Pepeni, raionul Sîngerei, Republica Moldova, absolventă a Facultății de Litere din Cluj, invitata specială a acestei ediții a proiectului nostru este poeta Lena Chilari. A debutat editorial în 2020, la Tracus Arte, cu volumul O Cană De Noviciok La Bătrânețe, volum care a fost desemnat câștigător al premiului „Regele Dimineții”, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a șaptea. Iată doar câteva „frânturi” din prezentarea volumului, purtând semnătura reputatului critic literar Alexandru Cistelecan: „Pe principiul confesiunii ca denunț de sine (și de lume) se bizuie poezia Lenei Chilari (…). Când tandrețea vine întotdeauna după violență (…) și într-o lume în care «fiecare duce o cocoașă și un viol în spate», poezia nu poate fi decât denunț. Dar un denunț care ține locul compasiunii…”
Așadar, Poezia Merge Mai Departe, de data aceasta, prin vocea poetică distinctă, marcată de o autentică tensiune existențială și de grave reverberații premonitorii, a poetei LENA CHILARI. S-o ascultăm!
Eugen Bunaru
