,,Frumoase și puternice, inspirate, noile poeme ale lui Ionuț Manea, surprinzând cu imagini și metafore tari, cu versuri în forță, dar și cu o anume doză de lirism insinuant, necesar și bine temperat, specific, deja poeziei sale.” Eugen Bunaru
Fețele ascunse ale întunericului
Înainte de întuneric au fost diminețile
Cu soarele inflamat
Cu firele de iarbă strivite de piele
Noi priveam dezbrăcați cum trec căruțele pe drumul mare
Sub pod, pietrele uriașe în sângele nostru.
Pe acoperișul bisericii se odihneau două cucuvele
În timp ce te rugai înăuntru
Bătrânele ieșeau cu coșurile pe poartă
Și amurgul în galop ca un armăsar
Am încercat să-ți spun cât de mult te iubesc, dar aveam gura plină cu sfinți.
Mult mai târziu când ne pregăteam să absolvim
Ne-am reîntâlnit în vale la izvorul de sub biserică
Aveai altă culoare și nu m-ai privit
În costumele noastre de absolvenți păream mai degrabă pirați
Am plâns/ne-am sărutat/am regurgitat diplomele/ nu a mers. Mi-ai zis că iubirea e o coală albă care arde.
Drumul de piatră nu duce nicăieri
Noi mergem și praful se ridică
Casele dărăpănate și bolnave
Fără stăpâni
Câteva animale mici privesc curioase din iarba-naltă
În depărtare o bicicletă leneșă
Mașina turuie non-sentimental în același ritm
Aerul condiționat/ satul părinților/ praful se depune pe boltă
Se amestecă în sufletul măgăoii cu o lingură uriașă de lemn
La foc mic
Emoțiile jucăușe se evaporă
Există viață într-o încăpere ce miroase a var
Și un tablou cu tineri căsătoriți.
Imperiul furnicilor
…
II
3.
Lumea cu ochiul ei strâmb mă judecă. Picioarele de granit, gurile mici și invidioase. Banchet intra-corporal. Omizile interioarelor modificate genetic, din prisma azotului sintetic. Verdele va cuceri lumea. Și noi îl vom contempla dintr-o grotă. Doar câteva furnici aruncate la picioarele crucii, par hotărâte; în interior se zbat demențiale, domnișoare-nfășurate-n alb.
4.
În șir indian; lumina soarelui traversând draperia.
Drumul ca un șarpe cerebral.
Femeia culcată cu fața spre candelabru, două luni în uter, destin protejat. Realitatea are gust de lămâie, fereastra răstignită ca un martir, cu cei doi brazi, opt pui de pisică și un câine.
5.
Locurile acoperite în trecere, viitoare antichitate cu piercing. Și ochiul ferestrei acoperit de prosopul bătrânei, în camera de var, cu crucile, basmalele și doliurile agățate ca niște păienjeni. Amurgul ca un cal obosit galopează spre oul de paing; bătrâna a scrijelit tablourile și carpetele în două culori, roșu și negru, Stendhal la flacăra opaițului, studentul a buchisit; viața de oraș l-a înghițit, cu tomurile sale cu tot și nu au rămas decât câteva scrisori de dragoste, în pod, pentru Vanda.
6.
Sunt cuburi de gheață în sufletele corporatiștilor,
embleme matricole cu serii și numere, sociologic, numărătoarea ne-a depășit.
Un tambur. O sfoară. Câteva reviste neatinse. Puii de pisică au rămas fără Terra. Imperiului nu-i pasă.
7.
Găuri în celălalt prin care urcă și coboară șobolani,
Resturile unei relații la fermentat,
Simptomatica iubire,
Trenurile-sinapse,
Anturaj decupat și lipit pe foi A3,
Bătrâna a acoperit ochiul de sticlă cu un batic. În târg, la Câmpul Mare, păpușile de turtă dulce s-au potolit. Imperiul meu, doamnă Măgăoaie!
AI
