1.ILUZORIU
A fost ceasul prea aspru cu noi, și-a căzut cerul. Tu fugi, iubito, și-am să-l proptesc cu-amar, în dor și-n romane vetuste!
Vedeam cum se clatină plopii-ntr-o seară, în crustă de ciori;
Cum spulberă pământul, pașii tăi goi;
Funest a sfârșit amorul apoi,
nenorocit de sodom;
Funest te-ai prăpădit și tu, uitată-n nefapt… .
A.D.- ,,Stinghere inimi se frâng, îndurerate…”
2.GÂND ORB
Auzeam un glas ciobit, parcă gol-resemnat în palide scântei de felinar muribund.
Vedeam un chip violet, parcă gol-resemnat în palide umbre de beznă muribundă.
Vedeam frunze galbene cum mor,
cum se frâng de trotuare,
cum dor.
Nu mai vedeam oameni…. .
3.FORMAT SIMPLU
Te rog să citești asta. E pentru tine.
Îmi pare rău… .
Te privesc prin haosul tremurândei mulțimi.
Mă tem, tu nu te teme! A făcut întâmplarea nu știu ce, eu n-am să pot…
Tu ai să-mi faci din nou, timid, cu mâna?
A.D.- „Sunt bine, fie că nu sunt, fie că ești – marinar…”
4.RECIPROCE REPETITII
E-un om bântuit acela ce-l văd, bântuind pe-o stradă bântuită, ce-l bântuie.
-Îți urlă stafiile și-ți zbiară tot praful; a spus. Ce zaci amar de vreme, și ce n-ai glas?
– M-au nimicit oamenii…
– Cu tine ce-i, copile, de singur stai și singur umbli?- cu glas mut, glăsui apoi strada cea fără de glas.
– M-au nimicit oamenii… .
Mi-e tare nu-i și tare mi-e trist totul!
A.D.-„Ce rău îmi pare, ce numar impar…”
5.UN MINUT
Mi-e plapuma caldă, dar încotro te duci?
Am să mai fac un ceai, te rog să nu pleci!
Îți sunt lacrimile fierbinți, dar nu te teme!
Fierbinte-i și amorul, nu-i dus; fierbinte-i și ceaiul ce-i pus,
pe palmele reci ale furtunii… .
A.D.-„Cineva mi-a visat versul…”
6.PLEC
Dimineață târzie: ce gol priveam şi ce privire goală aceea ce privea-n oglindă sinele. Ploaie de stele din ochi înlăcrimați cu lacrimi, ce greu cad s-acopere pustiul unui ciob, rămas nemăturat; doar ploaie apoi şi lacrimi uscate doar… .
Bate vântul poveştile toate, şi pe povestiți îi bate: au fost doi prieteni, apoi au încetat să fie; a încetat un trecător să-mi zâmbească.
A.D.-„O să fie bine şi nimeni n-o să fie…”
7.VIN
La ce te gândeşti când ţi-e capul plecat? La ce te gândeşti când plecat eşti şi tu? Nici suflu n-ai, nici nu-nţelegi…
Un bătrân îşi plimbă umbrela sub Soare.
Colecţionez frunze moarte şi le ascund în cărţi.
Păstrez vise pentru stele.
Unde eşti acum? Sunt nicăieri. Am fost acolo. E ciudat, aşa-i?
La ce te gândeşti când pui întrebări? Mă gândesc la starea ta. Răspunsuri şi eu caut, iar stare n-am găsit.
A.D.- “Nu e nimic aici, dar, te rog, rămâi!”
8.NELIMITE
Nu mai am nevoie de batiste. Să le pui pe toate într-o cutie şi să ai grijă de ele. E tot ce îţi pot lăsa; tot ce va rămâne din mine când nu vei mai auzi soneria; tot ce am avut şi eu cândva: acum ţi le dau ţie.
Nu te supăra pe mine; mâine am să plec undeva frumos! Acolo doar ţipetele greierilor înnoadă liniştea; acolo doar lacul plânge de pietre înaripate şi doar crengi se frâng pe-nserat s-alunge fiare. În locul ăsta nu există timp; aici sunt doar vise pierdute de visătorii lor şi doar poveşti în vânt, smulse din cărţi nescrise. Aici sunt şi eu, e şi Lulu; aici e şi tot ce am distrus vreodată, e şi ziua de azi; aici e şi un ultim gând, încă trist…
A.D.- ,,Chicotele tale se sting surde…”
9.OFTAT ALBASTRU
Am privit în sus pentru a putea vedea norul de deasupra capului meu, dedesubtul norului de deasupra casei mele. Am privit în jos apoi către pământul din palmele mele, ce cădea pe pământul care a căzut de sub picioarele mele. Am închis ochii; am deschis ochii. Am văzut noapte înăuntru; s-a făcut noapte afară.
Tu să nu îmi vorbeşti, ai să trezeşti norul. Mai bine îmi scrii ceva: îmi doresc un avion de hârtie şi-mi doresc să-mi imaginezi un alt cer, sub alte stele, sub care să stau. Îţi dau un fir de aţă să-l legi de Soare, apoi coboară sus la mine. Să nu te superi: am să-ţi zâmbesc şi am să-ţi sfărâm toate visele, aşa cum sfărâm pământul acela în palmă.
Tu să nu te mai apropii de mine, ai să te striveşti de norul meu şi ai să-l faci să plângă…
A.D.- ,,Îmi place ploaia direct de la stele…”
