Punctele

Dacă ai ţine în acest pumn privirea,
cu paşii ei gazelici, de var trecut cu pensula
prin pomi- mă ţin în cupa ta de brumă,

lucesc în sufletul tău postit galben pe fire de aţă
nevăzute.
Eu, eu am trecut prin mana roşie sorbind mult
din melcii-i sorbind mult din casa ei şi mai ales
sorbind mult piruetele vaselor deasupra;
când stau eşantioane de păsări la orizont şi dulcele
măr la pâmânt îl coboară cu întrebările tale
– te-ai ruga să adormi înainte de lăsarea nopţii.
Boabă cu boabă timpul l-ai înghiţit şi ţestoase
ai urmat cu solzii noi ce-au lăsat omul în urmă
– privirea prinsă într-un pumn ca o lupă-ntr-o
scamă, mai uită-te pe braţul meu, să-nşire uitarea
de toate, grămada de semne.
Aş fi rupt din tâmpla ta înalţimea- la sfârşitul zilei
mă-ndrept troznind paşi de lup şi funigei acrişori
– n-o să fim noi cheia de apă a ceasului de
întuneric ce-şi răstoarnă mersul în plumb, deşi ai
spune că încă iubeşti şi obrazul încă ţi se zbate
în mine.
Eu, eu am trecut prin mana roşie, toată, un lung
deget ce-mi potriveşte agrafele în păr.