Joi, 10 octombrie, în sala tradițională, un grup restrâns de cenacliști. Absențele – motivate obiectiv:
cursuri, seminarii, concerte etc. Eugen Bunaru, coordonatorul cenaclului, în virtutea unor experiențe
anterioare, (reușite, de altfel), propune ca ,,ședința de lucru” să cuprindă două reprize : o primă repriză să
fie consacrată unui exercițiu de scriere creativă , iar o a doua repriză urmând să însemne, în fapt, debutul poetic propriu-zis, (ca membră recent înscrisă în componența cenaclului ,,Pavel Dan”), al Mariei
Cinăzan, studentă în anul I la Facultatea de Informatică, U.V.T. Bineînțeles, ambele reprize urmând a fi
supuse, apoi, potrivit cutumei, discuțiilor, comentariului critic, sugestiilor.
Iată versurile propuse ca pretext creativ pentru a fi incluse într-un poem – creație proprie – al fiecărui
participant, numele autorilor versurilor fiind ,,deconspirate” la finalul exercițiului de scriere creativă:
,,moartea e un poștaș care vine pe bicicletă”; ,,tot ce ating e împotriva mea”; ,,două pârâiașe de
sânge lungindu-se în zăpada din curte din porcul înjunghiat”.
Iată numele autorilor: primele două versuri aparțin poetului Dușan Petrovici (+); cel de-al treilea vers
îi aparține poetului Ion Mureșan.
Lecturând poemele (apreciate pozitiv, ca joc secund, de E.B.), puteți propune (tot ca joc secund …)
un clasament.
A consemnat Forum studențesc
Marius Dimcea
Glonţul s-a oprit în plexul solar
L-a făcut să ricoșeze
Din mine în tine în mine
Afară neaua mima botezul
Cuțitul a intrat ușor a atins ciupit jugulara
Două pârâiașe din sânge lungindu-se în zăpada din curte din porcul înjunghiat
S-au unit sub palma mea în formă de ucigaș
Pare că tot ce ating e împotriva mea
Călăul cu sentimente
Criminal în remisie
Uneori e atât de simplu
Moartea vine sub multe forme
Un păianjen o alună cea mai colorată sfoară
Alteori moartea e un poștaș care vine pe bicicletă.
Maria Cinăzan
Moartea e un poștaș care vine pe bicicletă,
Încet la deal
Și repede la vale.
Livrează scrisori de la corespondenți neașteptați,
Scrie pe fugă,
Sau în concis detaliu.
Epistole prelungi sau plicuri cu cianură,
Le deschizi și inhalezi
Mirosul putrefacției eterne.
De când mi-am desigilat ultima corespondență
Tot ce ating e împotriva mea.
Florile se veștejesc, mirosind acum a necroză,
Fluturii nu se mai avântă
În văzduhul ce obișnuia să fie albastru intens,
Păsările nu mai cântă,
În aer domnește o liniște solemnă,
Iar eu pășesc acum tot mai des
În cimitirul cu iz de condens.
Floricel Bogdan
am ajuns la capătul filtrului
și fără mucus în esofag
scrumul a mâzgălit fiecare colț de mobilă
fiecare pistrui de pe obrajii tăi
ziua și noaptea au ajuns la un armistițiu epuizant
niciun an-lumină nu mai există între stele
se contopesc și dispar
tot ce ating e împotriva mea
pereții se scorojesc
mirosul de plastic înlocuiește oxigenul
parchetul – colonie de căpușe
fotoliu de cupru încins
nu mai pot percepe
vidul îți stinge ochii sateliți
plutesc între aceiași poli
respins de fiecare muchie
de fiecare percepție
de fiecare sentiment
Izabela Radosevici
În globul de jucărie al zilei pierdute
Câinii nu latră –
Moartea e un poștaș care vine pe bicicletă
Dar bicicleta e mecanismul durerii.
Spițele se învârt,
Roțile scârțâie,
Poștașul resemnat
Îți fluieră sufletul într-o suflare
Aruncă pe preș anunțurile mortuare.
Tot ce poate ceda e un zeu nonverbal
Spițele se învârt,
Roțile scârțâie,
Bicicleta îndoită –
În șanțul de la colțul străzii.
Poștașul cu genunchi juliți
Fumează pe asfalt.
Tot ce ating e împotriva mea
Răsună în șanț
Plânsul beat al unei biciclete.
Marian Oprea
moartea ar putea fi un poștaș ce culegea frunze ele se-ntorc împotriva lui porcul înjunghiat
ar fi vrut să trăiască era blând își saluta stăpânii cu ochii vioi se odihnea cu mintea la
copilăria-i fericită la cei 7 frați nu mai știe nimic despre ei nici despre mama lui ce poate-l mai
caută se bucură acum cei ce-l vor savura de parcă n-ar fi putut mânca orez cu ciuperci sau
mămăligă cu ouă toată spaima-i în carnea lui mai bine mistreț colinzi pe unde vrei foamea
începe cu setea
S-a inceput cu o încalzire ușoară a spiritelor – un exercițiu de creative writing. Nu a ieșit rău pentru început de sezon.
Marius Dimcea e zâmbitor. A pus punct poemului de scriere creativă.
A debutat în cenaclu Maria Cinăzan, anul I, Info. A citit poezii scrise în română, dar și în engleză, care au fost, de altfel, cele mai apreciate.
