Astăzi, 26 februarie, 2024 se împlinesc 4 ani de la plecarea colegei noastre, poeta MARIANA GUNȚĂ.
Întâlnirea de joi, 29 februarie o vom consacra memoriei sale prin:
- vizionarea videoclipului Poezia Merge Mai Departe – În Memoriam Mariana Gunță
- evocări, amintiri
- recital din creația sa poetică și poezii dedicate memoriei sale
Întregim, acum și aici, acest omagiu postând câteva imagini evocatoare.
Mariana Gunță(25 mai 1994-26 februarie 2020) aici în decembrie 2015)
Mariana Gunță -lectură la Arad, mai 2016.
Cartea Marianei Gunță, Pasta neagră a pixului, apărută şi lansată postum, în plină pandemie, la C.C.S.T. în 18 dec. 2020.
Cartea Marianei Gunță menţionată de criticul literar Mihai Iovănel pe facebook-ul său.
Mihai Iovănel pe facebook -Debuturile în poezie din 2020
Pe podul din Freidorf, împreună cu noul val de poeți paveldaniști. Mariana zâmbește. Seara de 20 aprilie 2014. Foto – Andrei Ene
Mariana Gunţă la ultima întâlnire de cenaclu, 10 decembrie, 2019.
Mihai Iovanel ( comentariu Facebook)
12 Ianuarie 2021
/debuturile în poezie din 2020/
Mariana Gunță, „Pasta neagră a pixului”, îngrijire ediție, notă bio-bibliografică, prefață și selecție de Eugen Bunaru, Brumar, Timișoara, 2020
„Pasta neagră a pixului” este un volum postum. Mariana Gunță a murit la începutul lui 2020, la 26 de ani neîmpliniți.
ÎNTUNERICUL DE LA CAPĂT
sâmburii se varsă la vale
cireșii au rămas stele ce-ncep să putrezească până se evaporă,
norul de deasupra filmează – pentru-a se lăuda cerului,
Balky se joacă…
sâmburii lovesc stupii, albinele atacă,
distrugând casa, stâlpul, gardul și poarta,
eu dispar doar. cu mâinile încrucișate.
las ca lupta să-mi perturbe holograma, fixând
locul în care
îmi construiam fântâni,
cu sticluțe de esență în loc de găleată
și o cutie de mazăre îngropată în pământ,
umplută cu apă…
***
devreme
se aude pianul
cafeaua care fierbe
și sfârâitul omletei
dușul
mașinile
jaluzelele
câinele
locul unde vreau să merg
și banca de pe care
nu te ridici
toate
niște clovni cu trompetă
peste care dai în plină stradă
***
lumină slabă
trece de perdea
încărcată
ca un inspector
într-o bucătărie murdară
cu produse expirate
m-a prins. cine?
ticăitul?
grămada de haine aruncate cu grijă?
păianjenii din colțuri?
nimic de zis.
cineva veghează lângă mine
și-mi deșiră pătura
***
obiectele au început să se ascundă
dușumeaua bunicului mestecă
ploaia ce intră în casă
din pat și până la fereastră
picături mici de cafea și așchii proaspăt lipsite
de viață
Toate reacţiile (la postarea de pe facebook a lui Mihai Iovanel):
87
5
8
Îmi place
Comentează
Cel mai relevante
Bogdan Suceava
Îmi pare tare rău când aflu istoria cuiva de cert talent care a plecat mult prea devreme!… Mare păcat!…
Adela Porumbel
Bogdan Suceava Da, nu-i rău… față de multe alte debuturi. Cred c-o sa-mi iau cartea. Fiind postumă deja se citește în altă cheie.
Bogdan Suceava
N-are nevoie de puncte în plus. N-am citit cartea în întregime, dar fragmentele selectate sunt suficeinte ca să simțm că merită lectura.
Două poeme de Mariana Gunță
***
viaţa nu este o ecuaţie
când o tragi de coadă nu face
un muuu prelung
de ajunge la stele
viaţa nu este o ecuaţie
când o îmbrăţişezi
nu simţi decât pielea uscată pe tine
şi niciun argument
kilograme de mahmureală răzbesc în cap
ca o grenadă într-o ţeavă
de scurgere
ecuaţia are un şir
de acuzative şi de nominative
mâncate la micul dejun
de te lingi pe degete
***
corpul stă adormit
ca o expresie
sunt mai trează ca oricând
sunt mai trează
şi aud şobolanii cum ronţăie
încheieturi umane
aud cum clocoteşte apa
şi cum o muscă dă de geam
lustruiesc camera
văd cum urc pe scaun
şi cum mă evapor încet din corp
într-un surplus de ceară galbenă
corpul stă adormit
ca o expresie
se mişcă puţin vântul
nimic nu este mai static
decât starea de veghe
Montaj (poze texte): E. B. Fotografii din arhiva lui E. B.
p { margin-bottom: 0.1in; direction: ltr; line-height: 115%; text-align: left; orphans: 2; widows: 2; background: transparent }
Două
poeme de Mariana Gunță
***
viaţa
nu este o ecuaţie
când
o tragi de coadă nu face
un
muuu
prelung
de
ajunge la stele
viaţa
nu este o ecuaţie
când
o îmbrăţişezi
nu
simţi decât pielea uscată pe tine
şi
niciun argument
kilograme
de mahmureală răzbesc în cap
ca
o grenadă într-o ţeavă
de
scurgere
ecuaţia
are un şir
de
acuzative şi de nominative
mâncate
la micul dejun
de
te lingi pe degete
***
corpul
stă adormit
ca
o expresie
sunt
mai trează ca oricând
sunt
mai trează
şi
aud şobolanii cum ronţăie
încheieturi
umane
aud
cum clocoteşte apa
şi
cum o muscă dă de geam
lustruiesc
camera
văd
cum urc pe scaun
şi
cum mă evapor încet din corp
într-un
surplus de ceară galbenă
corpul
stă adormit
ca
o expresie
se
mişcă puţin vântul
nimic
nu este mai static
decât
starea de veghe
