SCHIMB DE EPISTOLE ÎNTRE MONA MONAHINA & ŞERBANATUL DE SEVERIN

Tuesday, July 22, 2008 2:42 PM

Dragă Şerban,

Îţi trimit câteva cuvinte din ploile [din Germania, – n.m., Ş.F.]. Nu că am vreo problemă cu ploile, dar pe aici e plin de melci dezbrăcaţi şi nu am curajul să merg prin iarbă dupa ploaie.

[…]

Port o metanie lungă la gât

Aşa că mă veţi recunoaşte

[…]

Toate cele bune, moni stănilă

Friday, July 25, 2008 1:46 PM

Dragă Mona-Monahina,

dacă aş fi alde Manasia, ţi-aş putea spune cu exactitate ce hram poartă „melcii dezbrăcaţi”. E vorba, cred, de limacşi, – cu aspect de negre lipitori. Salută-i din partea lui Ion Barbu (poetul, nu caricaturistul). Sunt categoric dizgraţioşi.

Mai trist e că sunt oameni care aduc cu ei. Nu este vorba numai de umiditatea unora sau altora, palmară, – care, aceşti unii şi-alţii, cum ar fi spus Arghezi, parcă ar avea o limbă-n palmă!

[…]

În ceea ce priveşte, acum, distihul tău (Port o metanie… ş.a.m.d.), el e, realmente, percutant, în ciuda (sau, poate, – invers! – din cauza) scurtimii, a, dacă vrei, scurt-circuitării.

[…]

De plouat, plouă şi aici. E cvasi-toamnă. Oricât ai vrea să nu fii meteodependent, cam, din păcate, eşti (nu numai fizic, dar şi psihic).

Am început să deapăn la locuri, vai, comune (inevitabile când vine vorba despre vreme, – în care englezii sunt maeştri şi, d’aia, cam plictisitori). Trebuie, deci, să mă opresc la timp,

Şerban

Sunday, July 27, 2008 3:01 PM

Dragă Şerban,

Nu ştiu cum am putut să uit de Ion Barbu când, cu adevărat, mă simt aici în Uvedenrode, „inutil pachet sub timp, sub mode…”

Sunt urâţi, e adevărat, melcii ăştia goi, dar au şi ceva românesc în ei, târându-se aşa, fără case, ca nişte artişti în prima parte a vieţii. Probabil că Manasia, nu doar că ar şti cum îi cheamă, dar el cu siguranţă i-ar şi iubi.

[…]

Cu drag,

Mona

Sunday, August 3, 2008 5:08 PM

Dragă Mona,

fugi din zona

und’ se plimbă melci cu tona, –

rude, cred, cu anemona

(cea de mare),

cea pe care

o va fi ştiut şi Iona, –

sigur o ştia şi Iona,

care,-n areal marin,

se plimba, ca-n submarin,

în pântecul chitului,

gâdilat niţel

când capul chibritului

s-a aprins în el,

pentru ca Prorocul

sfânt, să-şi verse focul…

Pi curând (din cer!),

Şerban

Monday, August 4, 2008 1:42 PM

Dragă Şerban,

Mulţumesc mult pentru poem! E minunat. Mi-a plăcut asocierea lui Iona cu Ilie. Sunt doi profeţi de care sunt îndrăgostită. Iona – în special – are ceva aparte, ceva care mă înrudeşte cu el, anume: încăpăţânarea de a-şi face voia proprie şi de a nu da curs chemării divine.

Dacă mi-ai da voie, aş posta poemul pe blogul cenaclului.

Astazi am scris ceva despre prietenie […]

Cu drag,

mona monahina