stau aşezată pe o floare imensă
încă nu a venit trenul
pegasul uzat de pe sigla CFR
.
(un măr două beri o sticlă cu apă)
.
nu a bătut ora 6 la catedrala din centru
dar picioarele mele se zbat ca un peşte când
i se străpunge buza
picioarele mele sunt picioarele iepei
care alerga înnebunită pe islazul de la Româneşti
.
x
.
Dumas era pe atunci singurul meu reper
i-aş fi aşezat portretul deasupra tablei
lângă Ceauşescu
voiam pălărie cu pana şi o moarte pe eşafod
.
x
.
visul meu încă se mai poate împlini
pentru că eşafodul e jumătate de metru pătrat
în faţa bancomatului BC Transilvania
.
orice carte vândută e o bere
în plus şi totuşi
cobor scările până în subsolul unde trăiesc
şi-mi spun: când muşcă
iapa din mine vrea să simtă
cubul de zahăr din palmă
Comments
vm
mi a placut poemul asta si acum si cand l ai citit la svrsn
Moni Stănilă
vlad, mersi si de apreciere si de trecere ;)