Două debuturi …feminine la ,,Pavel Dan”! Deopotrivă convingătoare și promiţătoare, în receptarea, la unison, a vorbitorilor/comentatorilor! Nu puțini și, mai ales, nu ,,amatoristici”!…
În final, feedback-ul celor două autoare a venit să confirme importanța opiniilor exprimate, în ideea unei decantări proprii a acestora și a asumării faptului că accentele critice la adresa unor versuri, sintagme etc. le vor fi de folos pe parcursul evoluției viitoare.
Așadar, au citit poezie: Ramona Labici și Reka Ibolya Madar.
Și-au exprimat opiniile (aici, într-o ordine aleatorie): Izabela Radosevici, Alexandra Manța, Giorgiana Crăciun, Marius Dimcea, Miruna Cotarcea, Dan Spătariu, Octavian Hrițcu, Marian Oprea, Denis Nechifor (revenit printre noi…), Floricel Bogdan, Alexandru Zaharia, Răzvan Codin (prezență nouă în cenaclu!) și Eugen Bunaru.
Pozele și textele/poeziile, postate (mai jos), sperăm să fie, în sensul celor deja enunțate, edificatoare și să vorbească de la sine. Pentru cei interesați, desigur…
Montaj (text, selecție poezii și imagini): E.B.;
Foto: Izabela Radosevici și E.B.
Ramona Labici
C.I. TZ 434621
când îmi amintesc că am un nume
răsar farduri
rochii
photoshop
facturi
manuale școlare
lecturi din interes
definiții cu zăvoare
plus protecția datelor personale
răsari și tu
miroși a delfin dintr-o altă mare
ajuns pe un țărm cu corturi
preromantism aș zice
azi de dimineață
m-a trezit un vers
mi-a șoptit ca la școală
o lecție neînvățată
că numele se scrie
cu literă
încă mare
sunt Ramona
În trafic
mă strecor ca un scuter
printre clipe confiscate
de benzină
recuperez printr-o idilă
mă claxonează idei
despre tine și ieri
despre câte trec fără urmă
într-o intersecție diurnă
sunt pieton
la un semafor incolor
ce îmi trec regulamentar egoul
îmi zic:
nimic nou în acest trafic!
eu iubindu-te pe tine
tu pe altele
altele pe alții
care mă iubesc
pe mine
Meteorologică
valea dintre sâni a secat
pești subnutriți dau
din solzii amintirilor
împrăștie în matcă
întâiul sărut niște icre
ce vor ajunge într-un borcan la Profi
într-o zi
apa va reveni în vale
sărutul va înota
până te va găsi
fericit și ud
ca întotdeauna
la primul sărut
pe mine mă va mai ține o vreme
în scâncet de balene
până la o altă vale
unde deja montez
hidrocentrale
Paște colateral
iasomia își pune petalele la dospit
gospodine înfloresc
la vederea meniurilor de Paște
făcute anul acesta de altcineva
cireșul își face cruce cu crengile
atinse de șoferul ce tocmai a rostit
nume de sfinți
cu mai multă râvnă decât
alaltăieri la catedrală
cerul își înroșește apusurile
pentru îndrăgostiții
ce se vor ciocni asortat
curând Iisus va preface
spinii din cunună
în cireși și evanghelii
va avea grijă la un ghimpe
din ochii unui enoriaș
fruntaș
Doamne,
am în coșarcă un drob de cuvinte:
că preschimbi țărâna-n duh
că durerea e acum
soră de cruce cu învierea
că ai dat magdalenelor puterea
măslinilor și a secolelor
sunt câteva ingrediente
pe care le-aș fi frământat în texte
dospite până la versuri
dar pun coșarca jos
dincolo de Logos
fără început
Te simt!
Reka Ibolya Madar
Dor utopic
Geamul martor
al erecţiei incolore
penetrat de revedere
Trupul scară
sângele ascensorul
Un sărut pe frunte
ochii dezleagă buzele
Cu pleoapa stinsă
Aripa împrumutată
înconjoară goliciunea
Scobesc în perete majuscule
Eş ti suspendat în calculeș
Piept la piept
Un fluture galben
caută adăpost în suspans
Facere
Am săpat o groapă,
jumătate de metru,
menită să mă scufund
ca să făuresc ceva intim,
nepătruns de nimeni.
Lutul sărută degete
cu nostalgii de alinare,
sunete plutitoare
mă înalţă dincolo
de oceanul fără fund.
Spre orizont un fluid
de electroni stimulaţi de dor,
formând tonuri vibrante,
mă cheamă.
Cumpăna sparge secunde.
Totul e acoperit
cu suspine în aşteptare,
nu ştiu cum e sus sau jos,
strig fără ecou,
⁃ Auzi?
***
În tramvai zumzete
Lămuresc opinii focoase
Cu fularul colorat în îmbrățișarșe
Frâna bruscă ne modelează corpul
Împrumutăm parfumuri
Oamenii grăbiți își pierd pașii
Fără amintiri într-un labirint
Mașinile cască aburi
Pentru felinare înflăcărate
Aerul rece închide ferestrele
Sărbători obosite clipesc steluțe lipite
Din pietre îmi număr anii
Privrea-mi deschide fusta crăpată
Copacii își întind încheieturile amorțite
Pentru o mângâiere duioasă
Mă scutur de anotimpuri
***
Aud un colind din copilărie,
Cu capul în jos mă scutur
într-un lan de păpădie
Himere pictate în zaruri
dansează pe un cântec de mierlă,
Porumbeii voiajori se adăpostesc
în umerii palatelor
dezbrăcate de acoperișuri
Într-o cutie amintiri trezite din viitor
împletesc coronae
pentru copii care suflă râsete.
Încolțește sămânța din piept
prinde brâul cerului
