Stai într-un doc, mirarea-i de seama viselor
tale când stăpânesc marea.
Ceşcuţele noastre de cafea s-au pus laolaltă
răsturnate de zborul sacoşei în pas cu
leagănul meu.
Tu într-un doc priveşti numai la mare şi surâsul
mi-l pierzi mestecând o gumă.
De ce trece aşa iute ora când soarele-şi
pierde pumnul izbitor şi pielea ta-i cu un ton
mai şters,
de se urcă valurile mai abrupt în docul tău
şi leagănul se prinde în
jocuri de spirală(?)
