Seară de poezie și vârstele poeziei. Poezia e tânără mereu… la Pavel Dan. Protagoniști – Miruna Cotarcea și Dan Spătariu.
Pregătire pt. aplicarea… bisturiului critic.
Unghi de incidență poetică și dezbatere axiologică …
Poeziile pe masa disecţiei… exegetice!
Marius Dimcea, pe picior de plecare, ține un adevărat expozeu despre arta și tehnica scriiturii poetice…
Miruna Cotarcea
Crez
Îți șterg chipul
de miile de anotimpuri
nemiloase
și timpul din dinți îți suspină
întrebându-te de ce nu l-ai lăsat la locul lui.
Ochii își mută menirea
către o posibilă firimitură de speranță
dar sufletul nu-i lasă să-și facă de cap
sufletul are memorie
și te condamnă
pentru că-i tot ceea ce crede că știe cu adevărat.
Buza de jos îți alunecă în durerea dintre noi
și eu o prind sperând că totuși
ai loc de încă un anotimp în sufletul tău.
Wonderland
,,Modernizează-te” mi-au spus
Renunță la muzica ta de somnoroși
Și învață să te dezintegrezi pe rețele sociale
Unde promitem că te poți ascunde în spatele unei măști
Și noi o facem.
,,Modernizează-te” mi-au spus
Îți vei face montúri din cauza tocurilor înalte
Fă-ți unghiile lungi și arată-ți miezul stomacului
Să răcești la ovare în schimbul unei abordabilități sigure
,,Modernizează-te” mi-au spus
Dacă primești flori, e lipsă de efort
un ceas să-ți reamintească de timpul
care te calcă în picioare
ar fi perfect.
,,Adaptează-te” mi-au țipat în ureche
Și mi-au vândut leacuri pentru a-mi mutila sufletul
minciuni camuflate în bandaje
bandaje nemaipomenit de scumpe.
Roșu
De ce păsările zboară când
aerul este intoxicat
de suflete aflate în putrefacție
timpul se scurge din clepsidra care-i acum spartă
și ajung eu spre a-i culege cioburile
și a le transfigura în iubirea pe care am avut-o cândva
o cioplesc și caut scuze imperfecțiunilor tipice fiecărui artist
numai că acum
nu este semnătura lui pe ele
ci cicatricile lăsate de tine
ascunse în haine mai închise la culoare
Și-n rujul roșu
pe care nu-l pot șterge la sfârșitul zilelor
de crăpăturile făcute de tine
și pe care le-am tot ros
ca să mă păstrez
un tablou acoperit cu pânză
care te așteaptă să-l dezbraci.
Suflet
Am un singur suflet
Și șchiopătează
după ce l-ai atenționat că ai să-l spinteci și ai făcut-o
de parcă nu acceptai că în final cineva te iubește
așa, oricum, cu tot ce are.
Am un singur suflet
și cu el am ales să te iubesc doar pe tine
Am un singur suflet și cu el privesc în lume
când atunci când vine toamna mă bucur pentru că-mi amintește de tine
de cât de schimbător și rece ești
de moarte, de ziua în care m-ai ucis.
Dar mă bucur că m-ai ucis tu
Și nu timpul care ar fi putut să ne despartă.
Într-un final mă bucur că am murit lângă tine
Dar simt că-mi ceri să înviu și mă tem că n-am să pot
să renasc fără lumină
fără hrană și căldură
Mă tem că am rămas doar un trunchi uscat din fața casei tale
pe care vei dori să-l tai ca să construiești un foișor
În care să stai cu tot ce aveai – din tine – de dinainte să mă ai
bucuros că m-ai ucis și-n tine.
Dan Spătariu
Arhivă
m-am născut marți dimineață
plecau pe dealuri vacile
lumina era portocalie pe umerii mamei
zorile sparte
ca niște ferestre de apă fără ramă parcă uitate după o vânzare
așa m-am născut
imaculat și mic
deși sora mi-a spus că toți se prefăceau
eu fiind de fapt urât și negru
da toți au venit să mă vadă
se nășteau foarte puțini atunci
așa direct din mame
au venit și
ursitoare privighetori
animăluțe și câteva flori
dar crinul ce trăia la miazăzi fiind
înglobat în datorii
a întârziat să apară
și s-a scris despre el pe prima pagină
dintr-un cimitir monden
cum a ratat o naștere fără de pată
așa se numeau nașterile din mamă om iubită de tată organic erou
Copil din lumină
ai născut copil din lumină.
după o vreme au decis
că au sunt mai deștepți decât toți dinaintea lor
au pus pe ovul lumina polară
cea mai tare lumină știută
ovulul a început să se-împartă
la doi la patru la opt
când s-a împărțit la șaisprezece s-au oprit au tăcut.
lumina rară sus jos urcă coboară
rectangular pe direcția propagării noastre
prin spațiul viață
peste tot unde este ceva de neglijat
la ieșirea din bloc
în plină primăvară
pe schiuri alunecând iarna
pe urma pașilor se face cruce după cruce
din toate perpendicularele ce prin creștet până-n tălpi ne străpung
orizontala-n mișcare
milioane de cruci sudate prin milioane de clipe.
memoria vagă a tinereții mele
indică neapărat o sală de curs
un profesor respectabil
ce se ocupă de mame
copleșit mistic. ilogic de imaculată
privind pereții tapetați organic cu îngerii nașterii
la intrare ceva mai sus
Tu viețuind c-un copil pe icoană.
Pe buze indigo
Cu dudele în gură
Obrajii mei baloane de speranță
Umflați până sub ochi sclipind hedonic
Limba un șarpe din fire de iubit culege din dulceață.
Crengi trase-n jos dude cărnoase își dizolvă în miros
Lenea răsfăț trăiește familiar
Pe strada ce-i sticloasă de mult soare
Gât alungit în arcuri pofticios înghite valuri de plăcere viscerală
Între betoane si casa mică gri
Număr ziua de vară
Se lasă dudul cu coame doldora pe fața mea de frunte și sprânceană
Ca pâlc de păsări ce planează-n ape
O fericire izbucnitâ din alint
Iubire la distanță
Iubirea este mereu la distanță
Vezi câte un snop de grâu auriu și spui e vară
Iubesc vara o văd
Nu poți vedea de aproape și să iubești decât dacă te uiți înăuntru dar ochii nu se pot întoarce
într-acolo
Așa că tot ce poți iubi rămâne la distanță de retină
Tu ești în afara ochilor mei și a buzelor mele care din cauza că ești departe mimează mahmur
săruturi aerate amestecate cu sfială pasiune și șoapte
Sunt romantic și astfel distanța îmi dă fluid de băgat în foc când coci o viață cu rost
Ești dincolo de munții care îi vad la orizont dincolo de Jiu de Olt
Nici nu văd norul care s-ar face ploaie acolo la tine deasupra blocului unde nu am fost
niciodată
La distanță suntem atât de perfecți
Ca îngerii care ne veghează mințim mai ușor și ne credem și mai ușor
Căci nu vedem nici măcar norii de deasupra blocurilor noastre ce dorm
Te iubesc și nu ești aici
Mă doare dulce iluzia acestei separări
Căsătoria noastră ar rezolva problemele care apasă carotida iubirii
Eu ales tu mireasă am locui o vreme în același bloc și am vedea norul care se va face ploaie
Putea să zboare luna
la timpul cu pricina
acolo unde lucrurile s-au împotmolit
erau aglomerate prea multe cuvinte stiluri eclectice
nu îmi amintesc lucruri banale
prefer să exersez ceva romantic
un trandafir sau rubin
oricum nostalgia ce va urma după ce ochiul tău verde albastru
îmi va povesti despre neînfricare
va fi scrisă-n graffiti pe lumina de felinare
mă interesează tot ce are drum violet sau cum să spun?
un fel de licoare care dacă s-ar scurge peste ochi
m-ar face din nou
un altfel de compact de rotund
cădere în sus dinspre tot euforic
spre simplul atom aliniat metaphoric
tu iei slovele astea
eu talanții și șfanții
nu va fi un partaj efectiv
chiar din contră ceva amical amiabil sublim
câteva fericiri împrumutate din stele
câteva din cărți cu poeme și iele
aranjează-ți organele zâmbetul hainele
ești gata putem începe?
Lumina vă rog…
Dubla doi ! (cadrul zece)
SEMNAL!
MONTAJ ( texte, poze): Forum Studențesc; Foto: Iza Radosevici Și Marius Dimcea
