Alina Dumitrescu, membră a Cenaclului nostru, a fost laureată, alături de poeta Ana Săndulescu (n. Vaslui), cu premiul „Literatura Tinerilor”, concurs aflat la ediția a IV-a, ce a avut loc între 16-18 septembrie. Evenimentul, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, a fost găzduit la Casa Scriitorilor din stațiunea Neptun de pe malul Mării Negre.
Mai jos, însă, citim seducătoarele aduceri aminte, impresii, dacă așa vă sună mai bine, sub forma unui prozo-poem, despre o altă participare, recentă, a Alinei Dumitrescu la un eveniment literar anterior, petrecut aici, în apropierea vestică a țării, la Jimbolia, sub genericul:
Tabăra de Creație Literară Petre Stoica Pentru Tineri Scriitori
Alina Dumitrescu
jimbolia mon amour
nu îmi place să scriu despre amintiri frumoase de regulă mă emoționează mai mult durerea însă de data asta știu că e altfel. am stat patru zile cu nouă dintre cei mai frumoși oameni din viața mea nu mi-au mai rămas mulți aproape deci nu spun niciun clișeu. am cunoscut vocile entuziasmul durerea excentricitățile frumusețea oboseala nervii și poezia fiecăruia, am băut cu ei am citit cu ei am scheunat pe melodii disney și pe combinațiile dj-lor timișoreni am împărțit o cameră și un mormânt, un parc și două mese lipite laolaltă un compartiment care levita și o grădină mică cu fairy lights suspendate în crengi. am făcut schimb de căpițe tricouri bureți de machiaj pahare de vin și brichete antivânt. proza și poezia lor de peste tot, tabăra petre stoica și cele trei ore dormite pe noapte ne erau răsărit. cântecul microfoanelor, pozele mișcate, cristina sergiu alex și buclele flautelor fermecate în vârstă de 20 de ani ne-au fost amurg. am încercat să îi iau cu mine acasă, și eu și doamna adriana babeți și uite că un pic de tot v-am făcut timișoreni. mai am vise de acolo stau singură în casa lui karl diel și o văd pe doamna pia torcând la fus și afară soarele descâlcindu-și șuvițele în gura vitrinelor și e ziua cuiva și robert șerban recită din iepuri și anotimpuri îmbrăcat într-un sacou rogvaiv și domnul tolcea ne spune bancul cu mezelurile și toți dar absolut toți râdem. o mașină de pompieri m-a claxonat alaltăieri pe zebră nu era atât de roșie pe cât mi-o aminteam la volan nu era nimeni vreo șaișpe perechi de degete apăsau în cor pe pedale. apoi au venit copiii și ne-au împărțit bucăți de soare și săpun. cei frumoși și blestemați scrisă de tudor crețu bătea cu pumnii în timiditatea liceenilor care încă scriu în jurnal și nu pot să termine ultima noapte. jimbolia mon amour cu limbă de câine și suflet de pacient englez. te-aș lua în brațe ca pe un copil. am mâncat clătite în formă de trandafiri ne-am uitat la cubism ca la tv am vorbit despre vin ca despre poezie de fapt nu, poate că și este poezie (și am zâmbiiiiiiiiiit atât de mult că am făcut vânătăi la zigomatici). nu îmi place să scriu despre amintiri frumoase de regulă artificiile nu se culeg de pe cer altfel cum ar mai putea să bată inima
