UNGHIURI de LECTURĂ
Marți 5 noiembrie 2019, între orele 19,15 -21,30, s-au desfășurat … liric și epic: Ciprian Baciu – poezie și Daniel Rău – proză.
Au comentat: Alex Colțan, Eugen Bunaru, Alexandra Panc, Marian Oprea, Florin Moisi. În final, cei doi protagoniști ai serii s-au exprimat fiecare despre textele celuilat, declarându-se de acord cu opiniile antevorbitorilor, al căror feedback fiindu-le necesar pentru propria edificare și evoluție.
Marți, 12 noiembrie, ora 19,oo, vor citi poezie: Alexandra Panc și Ema Cazan. Vă așteptăm cu drag!
Forum studențesc
POEME DE CIPRIAN-IONUȚ BACIU
pajură
veseli, ne-nvechim pe tăcute,
două monede
cusute-ntr-un coviltir decolorat,
bine-ar fi fost să ne-aruncăm la perete,
din palmele micuților veșnici,
rostogolindu-ne pe lângă temeliile blocurilor.
nu te voi captura niciodată,
muchiile tale nu-mi vor deveni Câmpii Elizee,
te voi tânji, în schimb, talant eșuat
pe țărmuri de parcări neasfaltate,
să ai grijă,
căutarea celuilalt tărâm
ne scoate, adesea, din uz.
acum creițarii îmi scorojesc brațele,
iar astroporturile-mi resping Înălțarea,
cât să constat cum pășește nomadic
pe grunduri de poartă stelară,
blazonul omizilor negre –
imperturbabilul tău avatar vaporos.
Poem-cadou de Sfânta Maria
Planeta asta de pe care-ți scriu
e plină de coloniști cu pălării de paie;
e o planetă acvatică, rece,
cu insulițe de cretă
și câteva plaje, pe unde
oameni-sculpturi
se încălzesc în prosoape de purpură.
Într-adevăr, iubirile
se cer în scrum înecate,
Maria,
așa cum au făcut-o cavalerii
(Sienkiewicz îi descrie cel mai bine,
îți spuneam).
Exilul meu, de ani și ani lumină,
se consumă pe prispa unei case chircite,
lumea asta are alte reguli;
îmi vei percepe absența
doar când vei decripta mesaje din subspațiu,
pe buzele unui matroz hodorogit,
ce poartă târguieli neputincioase
prin piețe sătule
de-atâția fluturi-tablou.
Pe-atunci voi fi un sol
aparținând inelelor lui Saturn,
pentru că te voi însemna,
de pe tărâmul acesta cu bordeie de var;
se vor învârti printre noi cadranele,
timpii și sorii cei morți,
până-mi vei deveni, fără voie,
punctul ce-nchide, abia perceptibil,
coperțile unui atlas stelar
învechit.
insomnie
pe întuneric,
mâinile tale capătă poziții nesigure,
chitara
își leapădă petele negre
pe cămașa de in,
portretul tău a scăpat
oglinzilor cu neoane surpate,
gravat acum
pe lampioane acustice.
în cinstea ta șinele de tren
înalță-n cutii de inox
chemările junglei simetrice;
e-așa o beznă că se poate distinge
cum evadează în spațiu
până și picturile lui van Gogh.
autoportret
nu voi mai zdrobi
ghinde prin parcuri,
tălpile au dobândit blândețea
sfinților care pășesc, fără prihană, pe ape;
stejarii-și vor dezvălui, ascultători,
sigiliile,
n-am venit cu însemnele războiului,
nici să răpesc tezaure ascunse
lângă margini de-alee,
pe unde-și îngroapă oamenii, adesea,
oglinzile.
de azi voi refuza pelerinajele,
precum o ghindă-nțepenită-n caldarâm,
ce-așteaptă să-ncolțească steaguri albe,
chiar dacă El
nu-și mai împacă lumea.
epilog
privirile tale
încălzeau nisipuri de aur
printre degete
strecuram
halouri din ceramică vie
plămădindu-ne diminețile
în fâșii de vinete coapte.
celelalte îmbrățișări au
consistența perdelelor acoperite de brumă
flămânzim
pe lângă fortificații nelocuite
pieptul atrage
numai frânturi de marmură veche
fotografiile?
nutrețul târgurilor de antichități.
s-au terminat ospețele noastre
îmi ies
literele astea prin piele
de parcă-ar fi țepușe
îmbobocite pe clădiri-monument;
e toamnă degeaba
capcanele metalice
nu pot opri porumbeii
să-și caute, nepăsători,
adăpost.
Ămerwiqa
mi-e dor de maniheismul
Războiului Rece,
pe când Trump figura
doar ca suport de palton
în Singur Acasă,
yep, filmul e făcut prin ’91,
pierdusem;
mă rog, credeam în Amerika,
într-o lume-mpărțită în două,
ca grapefruit-ul spintecat
înaintea presărării cu zahăr;
aud că au executat un terorist pe Twitter,
urâtă afacere,
ar fi trebuit să procedeze chirurgical –
dacă nu mânuiești cu atenție lingurița
zeama ți se-mprăștie peste laptop
& semințele pe luciul parchetului;
nu pot emite pretenții
asupra pensetelor intercontinentale
americănești.
blagafobie
frica să nu fi luat restul de la o bancnotă de 200 lei (nu m-am îmbogățit peste noapte doar că mai nou așa dau banii mizeriile astea de bancomate & nu utilizez carduri pentru că mi-au refuzat cândva o plată de 70 de lei & mi s-a ținut morală o zi întreagă pe-atunci păstram economiile la comun eroare de comunicație mi-e frică de credite valute exotice bănci & să nu taie ăștia curentul în timpul finalei de rugby)
poliamorie m
ce reprezentație death-metal am oferit pe tramvai era cât pe ce să mă bată Hoarda de aur (vreo 9 maneliști de nădejde) ce să le fi explicat când îmi frângeam gâtul în căști? n-am nevoie de prafuri drifturi live-uri la volan: mereu suntem 4
eu
Marilyn Manson
Charles Manson &
Marilyn Monroe
„lasă-l, bă, că ne filmează ăștia”
ce-aș mai fi explodat telepatic prin glugă
Marian Oprea în toiul exegezei…
Alex Colțan intrând ușor … cu pixul în carne vie
La o altă distanță față de același text…
Texte și adnotări
Ciprian Baciu și Alex Colțan concentrați asupra textelor
