MIRCEA PORA
DISCUŢII ÎN TREI
Fapta fusese comisă şi aici nu mai era nimic de făcut. Într-un moment de avânt, de lipsă de control, de poftă nebună de a face gestul? Cine ar fi putut să spună?
Ne aflăm acum în clădirea tribunalului, un edificiu cenuşiu, neprimitor, într-o încăpere fără decoraţii interioare, de fapt, o anexă a marii săli de dezbateri unde, după pledoarii, mărturisiri, se dădeau finalmente sentinţele. La o masă, se afla judecătorul, pe două scaune înaintea lui, o doamnă, reclamanta, şi un bărbat, reclamatul. Reproducem, pe cât posibil, dialogul dintre ei:
-Am aici reclamaţia dumneavoastră olografă, redactată corect, fără greşeli de ortografie cum se mai întâmplă
-Vai, cum puteţi să spuneţi asta?
-„În seara zilei de vineri, 5 octombrie, a.c., pe amurg mă aflu la stadionul oraşului împreună cu două prietene, toate în ţinută de sport” Exact, până aici?
-Da, citiţi mai departe…
-Vroiam, profitând de lăsarea serii, să facem puţină gimnastică şi ceva alergări. Toate trei, menţionez asta, aveam treninguri negre aplicate pe corp.
-E corect până aici…e corect?
-Sunt convins, o spun în calitate de reclamat, că declaraţia e corectă, n-o mai citiţi, nu e necesar…
-Sunt de acord şi eu să n-o mai lecturaţi, rămâne ca şi act de acuzare la dosar.
-Acum, că suntem doar între noi, povestiţi-mi, vă rog, încă odată cum s-a petrecut totul!
-D-le judecător, cum să vă spun, noi, ,,fetele”, veniserăm în colţişorul acela de stadion pentru sport.
-Deci într-un loc mai izolat dar totuşi aproape de pistă.
-Permiteţi-mi şi mie să intervin… Ca şi doamnele în cauză, şi eu venisem tot pentru sport, pentru menţinere…
-Şi cum vă spuneam, şi cum scrie şi în declaraţie, era acolo şi o bancă de care ne mai foloseam.
-Da, aţi scris şi de bancă.
-Eu cred că de la relaţia cu banca a început toată tevatura. Sunt sigur de asta.
-Nu vreau să mă enervez domnul meu, dacă vi se poate spune aşa, dar nu prea înţeleg despre ce „relaţie” ar putea fi vorba…
-Staţi doamnă calmă, nu vă pierdeţi cu firea, să vedem ce vrea să zică acuzatul. Poftim, vă rog…
– Da, o să zic, ce e de zis… Doamnele erau acolo, la bancă, atunci când am venit eu. Nu aveam nici o intenţie rea cu nimeni, vroiam doar să alerg. Alături, pe un drug de fier, m-am echipat. Făcând zgomot, eram atent şi la femei. Nu făceau mare lucru, dar se agitau. Şi la un moment dat, ce credeţi, domnule judecător, doamna, aici de faţă, se sprijină cu braţele de bancă vroind, probabil, să facă flotări. Şi acum vă jur pe ce am mai sfânt, cum stătea aşa pregătită aţintea spre mine un dos impresionant capturat în trening…
-Vai, cum puteţi vorbi aşa către domnul judecător?
-Lăsaţi-l, doamnă, să vorbească, e un punct esenţial, deci, spuneaţi, un dos impresionant!…
-Da, pe drept cuvânt, şi atunci ca un val, ca o vâltoare, am simţit nevoia, dincolo de orice maniere, pe formula fie ce-o fi, să-i puşc una în el… Nici răutate, nici ură, ci, aşa, cu orice risc, o bubuitură, doar una, domnule judecător…
-Şi, iertaţi-mă, dar asta nu e trecut în declaraţie: cu stângul, cu dreptul, şi care-a fost senzaţia?
-Cred că … am șutat cu stângul, pe ceva moale, pufos…
-Îmi vine să plâng, domnule judecător, sunt profesoară cu grad, merg în inspecţii şi să mi se întâmple aşa ceva? Ţin şi un jurnal la zi, îl perii pentru publicare, cum să scriu asta?
-Da, e adevărat, în declaraţie spuneţi că aţi simţit în spate ceva ca un foc şi aţi strigat odată lung „ioi”!
-„Ioi” şi „au” de două ori căci parcă a dat cu o copită!
-Domnule judecător, îmi asum, sunt bărbat, fost militar, suport bărbăteşte orice pedeapsă, să-mi dea doamna, o spun pe româneşte, o pereche de craci, două perechi, trei, în regiunea „spate-gios” cum spune marele clasic şi să încheiem problema!
-I-aş da şi şapte perechi , scuzaţi-mă, dar nu pot ridica piciorul, mă rup toată…
-Atunci, să vă plătească inculpatul o despăgubire, un concediu, să vă cumpere cauciucuri la maşină, să vă ia o blană. Cu regret, în codul penal nu e pedeapsă pentru asta.
-Domule judecător, toate bune, s-au mai dat şuturi, dar, ştiţi, mă simt ofensată…
-Lăsaţi, o să mai vorbim, nu închidem cazul, dar să-mi spuneţi şi mie cam pe la ce oră veniţi la stadion? E important!…
-Aşa, imediat după şapte, când începe să cadă amurgul… În caz că nu plouă.
