(n. 11 aprilie 1942, Corabia, Olt – d. 10 august 1984, București) a fost un poet, un eseist, și traducător român, afiliat onirismului poetic.
Volume:
Antume:
1968 – Versuri, București, Editura pentru Literatură
1970 – Fragmente din regiunea de odinioară, București, Editura Cartea Românească
1979 – Va fi liniște, va fi seară, București, Editura Cartea Românească1983 – Guillaume poetul și administratorul, București, Editura Cartea Românea
Postume:
1988, 2001 – Asketische Zeichen. Gedischte, Cluj, Editura Dacia
1991 – Întoarcerea lui Immanuel, București, Editura Albatros, 1991
1996 – Poezii, București, Editura Vitruviu
2003 – Opere complete, ediție îngrijită de Alexandru Condeescu, București, Editura Muzeul Literaturii Române
2013 – Opera poetica, ediție îngrijită de Gabriel Nedelea, Craiova, Editura AIUS2013 – O precizie cu adevărat înspăimântătoare, ediție îngrijită de Teodor Dună, București, Editura Tracus Arte
Creația sa poetică, împreună cu scrisorile către prietenul său Dumitru Țepeneag, aflat în Franța, a fost aduna între coperțile unui volum postum de numai 166 de pagini, intitulat Poezii, volum îngrijit de Mircea Ciobanu, publicat în 1996, la 12 ani de la moartea poetului.
Poeme de Virgil Mazilescu
alexandria
(cîntecul poetului)
m-am visat azi-noapte în orașul alexandria
grecii de la periferie demni urmași ai vechilor greci
îmi datorau recunoștință și multe drahme
grecii toți ar fi trecut pentru mine mediterana
m-am visat într-o clădire albă și dărăpănată – orb la o masă
în cafeneaua prin care au îmbătrînit fără să prindă de veste
și cîinii brutarului ianni și orgoliul lui konstantinos
p kavafis (poet cu faimă)
și toate cîte mai pot să îmbătrînească într-un mare oraș
ca alexandria într-o clădire albă dărăpănată
proprietarul
unui milion de cheițe ruginite
părul mi-l mîngîiai printre lacrimi
cu ochii mei albaștri ai început să te joci
fără grabă și fără prea multă cruzime
la noapte la noapte în orașul Alexandria
până și zâmbetul
ea e femeia din vis. pe când străbăteam
o zonă alburie lăptoasă prin anii mai tineri
carența și pavăza înțelepciunii carența și pavăza
și brusc s-a ivit. o gură de aer (ai fi zis)
sângele ei de pretutindeni și dintotdeauna. picoarele ei
ca două lungi strigăte ale morții pe nisip.
și o precizie cu adevărat înspăimântătoare. până și zâmbetul.
dealuri și văi și câmpii
apă v-am dat sufletul unde v-a fost
unde pâlpâi tu sufletul meu și în care
parte a lumii vânează acum vânătorii
dacă privesc – haina mea este chiar frica
dacă privesc dealuri și văi și câmpii
decembrie
(cântecul administratorului)
câinele se îndreaptă șchiopătând spre pădure
în urma lui omul este aproape bătrân
și ne aflăm în decembrie – luna când palidă
frângi și împarți la repezeală osișoare
ay osișoarele tale dragi ay câinele tău credincios
Iată și un moment retro, cu Virgil Mazilescu, decupat din interviul luat poetului și fotografului timișorean, Milodrag Konstantinovici, publicat în revista Orizont nr. 6/2007, rubrica Exil interior, pag. 27.
Eugen Bunaru: – Îmi amintesc de o întâlnire – cred că se întâmpla prin ianuarie, ’81 sau ’82 ,’83 – la o masă cu vodcă şi bere, la restaurantul Casei Scriitorilor din Bucureşti, cu Virgil Mazilescu. Ştiu că eram tu, Vighi, Monoran şi eu. Am bântuit, atunci, noi, timişorenii, vreo două zile pe la edituri, dar şi pe la cârciumi… L-ai impresionat pur şi simplu pe poetul, pe maestrul, dar și pe omul Virgil (bucuros că ne-a cunoscut) când, la un moment dat, ai recitat, printre pahare, un poem frumos, de-al tău …
Milodrag Konstantinovici: – Punându-mi recent în ordine „hârtiile”, am dat, surprins, de un bileţel cu adresa, numele şi numărul de telefon scrise de mâna lui Virgil Mazilescu. Un sentiment de regret m-a cuprins că un document atât de preţios zăcea nefolosit de atâta vreme… Poetul murise în vara lui ’84. Da, îmi amintesc perfect că i-am citit un poem, aşa cum zici, la birtul scriitorilor de pe Calea Victoriei. Mazilescu ascultase versurile în tăcere deplină şi privea parcă absent… Ulterior, Mono mi-a spus că i-ar fi plăcut lui Virgil poemul pe care l-am citit, el trecând, la vremea aceea, printr-o perioadă nefertilă poeticeşte…
(selecție poeme și texte – E. B.)
