Ziua Olgutei

Derulată înapoi ziua Olguţei e ca un ghem de aţă bleu lavande cu multe noduri.

Seara a venit descumpănitoare ca o ameţeală pe o stradă încinsă de arşită

Cu cuvinte tăioase schimbate în doi, cu genunchi obosiţi, e ora 23.14

Olguţa cu picioarele desculţe pe gresia maro, model vechi, un şold lipit de frigiderul înalt desprinde dintr-o felie de lubeniţă bucăţi de roşu zaharisit

Egoimul prietenilor o oboseşte ca un vecin care bate covoare în faţa blocului la ora 15 în ajun de Crăciun

Nu se mai spală pe dinţi

La 4 dimineaţa se trezeşte visa că e încă pe bicicletă şi ploua tare. Ieşirea de dupămasă pe biciclete şi pe o ploaie teribilă, bineînţeles nu fusese anunţată la meteo, apele, prelungindu-le-n noapte, -n vis

maşinile treceau vâjâind şi stropind-o cu apa caldă adunată deja-n balţi, în timp ce braţele încordate pe ghidon, fruntea erau lovite de multe, multe picături agresive şi seci

… După amiaza trecu lejer cu soare mult şi cu cărţi poştele neajunse la destinatari

Cu 10 min dintr-o emisiune imbecilă văzută la tv, clătite uşor arse pe o parte, sete continuă, corpul supraîncălzit

Dimineaţa Olguţa citi despre femeile kamikaze ce comit atentate ori din răzbunare, ori fiindcă soţii lor le dezonorează, lăsându-i pe alţii să le violeze sau fiindcă familia le este ameninţată.

Se întristă gândindu-se cât de departe poate ajunge tristeţea

Apoi în staţie un bătrân care ţinea o plasă de rafie între picioare, privind-o curios de parcă de acolo ar fi putut să apară subit pâine şi salam şi roşii.. o întrebă de unde şi-a cumpărat sandalele .. ea îi spuse de unde şi că sunt scumpe

sunt scumpe, într-adevăr. Eu merg să cumpăr pepene galben o să mă prindă căldură

lăsa-ţi că nu mai e mult şi vine toamna

şi pe urmă e iar iarnă şi e scumpă întreţinerea

Olguţa zâmbi amărâtă puţin. Un bărbat cu un tricou decoltat pe spate trecu pe lângă ea, încă şmecher

Toate pozele sunt aşa înşelătoare se gândeşte Olguţa, ar vrea să fie strânsă în braţe, o dor vertebrele, le simte ca pe nişte peşti mici împrăştiaţi de jur împrejur pe un mal uscat.

Olguţa se dă cu rimel şi atunci prietenii ei zic că are ochi frumoşi. Dacă nu s-ar da cu rimel nu ar zice probabil nimic

Vara ei ca o apă compactă, densă prin care lumina străpunge ca un mănunchi de paie

Vârsta ei e ca un TV cu frevenţe înalte cineva zappează, canalele şi stările ei se schimbă trece prin ştiri violente, sport, publicitate, alte ştiri, emisiuni cu informaţii interesante şi cântece franţuzeşti, canal codat alb – negru, se văd profile doar..

Olguţa râde.

Olguţei îi place să mănânce îngheţată de fistic pe o bancă în Libertăţii. Oamenii trec, oamenii se uită la porumbei, oamenii mănâncă îngheţată şi ei, oamenii se uită urât, visează urât, se gândesc ce viaţa de rahat, nu au bani, se încruntă, urmărest Jocurile Olimpice, îşi lovesc maşinile, nu au bani, se îndrăgostesc, îi dor oasele şi încheieturile, se omoară sau citesc cărţi despre oameni sadici, îmbătrânesc ca nişte peşti într-un aquarium

Lângă ea stă Arti ce a construit un avion pentru a fugi de comunişti, a ajuns la puşcărie, încă e revoltat de toate lucrurile ce nu merg normal în ţară, Olguţa i-a dat cadou un creion, Arti îşi construieşte casa şi se gândeşte la piesele lui de mobilă veche

Concert rock în Unirii şi paşii vechi ai Olguţei pe dalele noi.

Olguţa ce părere ai de dispariţia lui Madeleine?

Ce crezi de copiii ce sunt luaţi de pe stradă şi ucişi ? de fetiţele violate?

Olguţa zice eu cred în bine şi-n rău, că răul poate să se fortifice în mii de carii şi poate să se despice în zeci de liane şi pot fi multe, prea multe de la care nu te poţi opri şi e mult rău şi oamenii sunt foarte slabi

Şi că se poate cere ajutor şi mi-e dor de paginile pe care le citeam în copilărie unde totul aproape totul era lumină